minunatzie sf [At: NEGRUZZI S. I 240 / Pl: ~ii / E: minunat + ie] 1 Lucru ieshit din comun inexplicabil Si: minune (2). 2 Lucru fapt fenomen etc. extraordinar care trezeshte admiratzie Si: minune (5). 3 (Trs) Admiratzie.

MINUNATZÍE minunatzii s. f. 1. Fapta vorba sau lucru uimitor neobishnuit extraordinar care umple de uimire; minune (2). Ei auzisera insa de la altzii despre minunatziile scamatorului shi sau strins sal vada. SAHIA N. 67. Se vorbeau multe minunatzii despre palatul zmeului shi despre avutul lui. POPESCU B. II 65. HarapAlb vede alta minunatzie shi mai mare: o aratare de om bause apa de la 24 de iazuri shi o girla. CREANGA P. 241. 2. Minune (3). Camera lor de jucarii este o minunatzie. SAHIA U.R.S.S. 135. ♦ Admiratzie. Hei lelitza de la Blaj Ce tzii trupuasha cinash? Las’ sa fie Cashai din copilarie Facut spre minunatzie! JARNÍKBIRSEANU D. 402.

MINUNATZÍE ~i f. 1) Fenomen ieshit din comun; fapt supranatural; minune; miracol. 2) Lucru cu calitatzi extraordinare shi imprevizibile care provoaca admiratzie; minune; miracol. /minunat + suf. ~ie

minunatzie f. lucru minunat.

minunatzíe f. (d. minunat). Fam. Lucru minunat: poporu vede pin bilcĭurĭ fel de fel de minunatziĭ.

minunatzíe s. f. art. minunatzía g.d. art. minunatzíei; pl. minunatzíi art. minunatzíile

minunatzíe s. f. art. minunatzía g.d. art. minunatzíei; pl. minunatzíi art. minunatzíile

MINUNATZÍE s. 1. v. ciudatzenie. 2. v. frumusetze.

MINUNATZIE s. 1. bazaconie bizarerie bizdiganie ciudatzenie curiozitate dracie dracovenie nastrushnicie nazdravanie pozna (rar) singularitate (pop.) comedie (reg.) dananaie nagoda shozenie (Ban. shi Olt.) miraz (Transilv. shi Ban.) mirazenie (Mold.) shantz. (Multe ~ a mai vazut in viatza lui.) 2. frumusetze minune splendoare (pop. shi fam.) mindretze. (Transilv.) mindrenie (prin Ban.) mindrulenie. (O ~ de fata.)