MINUNATZÍE minunatzii s. f. 1. Fapta vorba sau lucru uimitor neobishnuit extraordinar care umple de uimire; minune (2). Ei auzisera insa de la altzii despre minunatziile scamatorului shi sau strins sal vada. SAHIA N. 67. Se vorbeau multe minunatzii despre palatul zmeului shi despre avutul lui. POPESCU B. II 65. HarapAlb vede alta minunatzie shi mai mare: o aratare de om bause apa de la 24 de iazuri shi o girla. CREANGA P. 241. 2. Minune (3). Camera lor de jucarii este o minunatzie. SAHIA U.R.S.S. 135. ♦ Admiratzie. Hei lelitza de la Blaj Ce tzii trupuasha cinash? Las’ sa fie Cashai din copilarie Facut spre minunatzie! JARNÍKBIRSEANU D. 402.