MILÓS OÁSA miloshi oase adj. 1. Plin de mila¹ sensibil fatza de necazurile sau de nenorocirile altuia; bland bun; compatimitor milostiv. 2. Care da de pomana; binefacator darnic. Mila¹ + suf. os.

milos ~oasa [At: (sec. XVI) CUV. D. BATR. II 417/1 / Pl: ~oshi ~oase / E: mila¹ + os] 12 smf a (Persoana) plina de mila (1) fatza de necazurile sau nenorocirile altuia Si: bland bun ingaduitor intzelegator compatimitor milostiv (1) (inv) milosard (12) milosardnic (1) miluitor (12). 3 a Care exprima mila¹ (1). 4 av (Irg) Care starneshte mila¹ (1) sau compatimire Si: jalnic trist. 5 a (Rel; d. fortzele divine) Care acorda omului bunavointza shi ajutor Si: indurator milostiv (4) (inv) milosard (3) milosardnic (2) miluitor (4) (ivr) milost. 6 sma (Ivp) Dumnezeu. 78 smf a (Persoana) care da cuiva din mila bani obiecte etc. Si: binefacator darnic milostiv (78) (inv) miluitor (67).

MILÓS OÁSA miloshi oase adj. 1. Plin de mila¹ sensibil fatza de necazurile sau de nenorocirile altuia; bland bun; compatimitor milostiv. 2. Care da pomana; binefacator darnic. Mila¹ + suf. os.

MILÓS OÁSA miloshi oase adj. Plin de mila sensibil (1) fatza de nenorocirile altuia; compatimitor milostiv. V. indurator. Imi face rau nepoata saud guitzind [porcul]... casha sint eu.. milos. DELAVRANCEA H. T. 16. K om milos ce era zise: scobori baba de tencalzeshte. RETEGANUL P. IV 51. SHi cu inima miloasa... un om.. fuse cirmaciul. CONACHI P. 300. ◊ Fig. Ochii ei painjenitzi de lacrimi se indreptara spre el adinci miloshi. EMINESCU N. 76. ♦ Care da mila; binefacator darnic. (Fig.) Cinei mai milos pe lume? (Somnul). SBIERA P. 320. ♦ (Adverbial) Jalnic trist stirnind compatimire. O fata demparat cerind Un loc de mas sarmana SHi se ruga milos de blind. COSHBUC P. I 66.

MILÓS ~oása (~óshi ~oáse) 1) Care manifesta mila; sensibil la suferintzele shi nenorocirile altora; milostiv; indurator. 2) Care da pomana; bun la suflet; darnic; generos. /mila + suf. ~os

MILOS adj. (Mold.) Trist jalnic. O pravirishte miloasa. DOSOFTEI VS. Paseruica . . . cu miloase glasuri . . . moartea puilor sai cu jale cinta. CANTEMIR IST. Etimologie: mila + suf. os. Cf. j a l a sh o l e c a i o s.

milos a. plin de mila foarte indurator.

milós oása adj. (d. mila). Plin de mila care simte mila p. altziĭ mizericordios indurator: un boĭer milos.

milós adj. m. pl. milóshi; f. miloása pl. miloáse

milós adj. m. pl. milóshi; f. sg. miloása pl. miloáse

MILÓS adj. 1. v. bun. 2. binevoitor compatimitor ingaduitor intzelegator marinimos milostiv (inv.) milosard priincios priitor. (Sa aratat ~ fatza de nevoile lor.) 3. v. caritabil.

MILÓS adj. v. dureros jalnic nenorocit trist.

MILOS adj. 1. (BIS.) bun indurator ingaduitor milostiv (inv. shi reg.) milostivnic (inv.) crutzator milosird milosirdnic mizericordios. (O divinitate ~.) 2. binevoitor compatimitor ingaduitor intzelegator marinimos milostiv (inv.) milosird priincios priitor. (Sa aratat ~ fatza de nevoile lor.) 3. caritabil filantropic milostiv. (Inima ~.)

milos adj. v. DUREROS. JALNIC. NENOROCIT. TRIST.

Milos ≠ crud feroce nemilos

MÍLOS insula vulcanica greceasca in M. Egee (arh. Ciclade); 158 km². Localit. pr.: Milos shi Adamas. Relief muntos cu alt. de 776 m. Clima shi vegetatzie mediteraneene. Grau porumb maslini. Pescuit. Expl. de marmura. Izv. termale. Aici a fost descoperita in 1820 celebra statuie „Venus din Milo” (azi in Muzeul Luvru).

Venus din Milosu expr. (er. inv.) femeie de moravuri ushoare.