8 definiții pentru mestecător
Explicative DEX
MESTECĂTÓR, mestecătoare, s. n. Făcăleț. – Mesteca2 + suf. -ător.
MESTECĂTÓR, mestecătoare, s. n. Făcăleț. – Mesteca2 + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mestecător, ~oare smf, a vz amestecător
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MESTECĂTÓR, mestecătoare, s. n. Unealtă cu care se mestecă ceva (mai ales mămăliga); făcăleț, melesteu. Ședeai la un contoraș, La masă după cuptor, Rodeai un mestecător. SEVASTOS, N. 95.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MESTECĂTÓR ~oáre n. Unealtă de bucătărie, sub formă de băț neted, folosită la mestecarea mămăligii, la zdrobirea legumelor fierte; melesteu; făcăleț. /a mesteca + suf. ~ător
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mestecător m. cel ce mestecă: mestecător de opiu.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mestecătór, -oáre s. Care mestecă în gură: mestecător de opiŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
mestecătór s. n., pl. mestecătoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mestecătór s. n., pl. mestecătoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: mestecător
mestecător substantiv neutru
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
mestecător, mestecătoaresubstantiv neutru
- 1. Unealtă cu care se mestecă ceva (mai ales mămăliga). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ședeai la un contoraș, La masă după cuptor, Rodeai un mestecător. SEVASTOS, N. 95. DLRLC
-
etimologie:
- Mesteca + sufix -ător. DEX '09 DEX '98