opțiuni
  • info

14 definiții pentru melesteu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MELESTÉU, melesteie, s. n. (Reg.) Făcăleț (pentru mămăligă). – Din melestui (derivat regresiv).

MELESTÉU, melesteie, s. n. (Reg.) Făcăleț (pentru mămăligă). – Din melestui (derivat regresiv).

melesteu sn [At: ALECSANDRI, T. 552 / V: ~eșt~, (pmz) mesteleu, meșteleu / Pl: -eie / E: melestui] 1 (Trs) Râșniță. 2 (Trs) Una dintre roțile morii de vânt. 3 (Reg) Făcăleț pentru mestecat mămăliga. 4 (Pop; îe) A linge ~l A fi foarte zgârcit. 5 (îf meleșteu) Vergea de întins aluatul Si: sucitor. 6 (Reg; dep) Om care vorbește greu, încurcând vorbele. 7 (Reg; dep) Om care merge urât.

MELESTÉU, melesteie, s. n. (Regional) Făcăleț. Curăță bine și melesteul, Culai; văd că prinde a se înfiera apa în ceaun. SADOVEANU, N. F. 70. Culeșerul sau melesteul. CREANGĂ, P. 150. Ce-aș mai rîde, rîde, zău, De-aș putea c-un melesteu Să-i măsor în lung și-n lat. ALECSANDRI, T. 552.

MELESTÉU, melesteie, s. n. (Reg.) Făcăleț. – Magh. mállasztó.

MELESTÉU ~ie n. pop. Unealtă de bucătărie sub formă de băț neted, folosită la mestecarea mămăligii, la zdrobirea legumelor fierte; făcăleț; mestecător. /v. a melestui

melesteu n. făcăleț. [Origină necunoscută].

melestéŭ n., pl. eĭe (cp. cu melestuĭesc și cu ung. menesztö, cĭomag. V. și Dac. 3, 722). Nord. Făcăleț.

meleșteu sn vz melesteu

mesteleu sn vz melesteu

meșteleu sn vz melesteu

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

melestéu (reg.) s. n., art. melestéul; pl. melestéie

melestéu s.n., art. melestéul; pl. melestéie

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MELESTÉU s. v. făcăleț, râșniță, sucitor, vergea.

melesteu s. v. FĂCĂLEȚ. RÎȘNIȚĂ. SUCITOR. VERGEA.

Intrare: melesteu
substantiv neutru (N42)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • melesteu
  • melesteul
  • melesteu‑
plural
  • melesteie
  • melesteiele
genitiv-dativ singular
  • melesteu
  • melesteului
plural
  • melesteie
  • melesteielor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

melesteu, melesteiesubstantiv neutru

  • 1. regional Făcăleț (pentru mămăligă). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: făcăleț mestecător
    • format_quote Curăță bine și melesteul, Culai; văd că prinde a se înfiera apa în ceaun. SADOVEANU, N. F. 70. DLRLC
    • format_quote Culeșerul sau melesteul. CREANGĂ, P. 150. DLRLC
    • format_quote Ce-aș mai rîde, rîde, zău, De-aș putea c-un melesteu Să-i măsor în lung și-n lat. ALECSANDRI, T. 552. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.