opțiuni
  • info

13 definiții pentru făcăleț

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂCĂLÉȚ, făcălețe, s. n. Băț gros și neted, întrebuințat la mestecatul mămăligii, la întinderea foii de aluat etc.; melesteu, vergea. – Cf. magh. fakalán.

FĂCĂLÉȚ, făcălețe, s. n. Băț gros și neted, întrebuințat la mestecatul mămăligii, la întinderea foii de aluat etc.; melesteu, vergea. – Cf. magh. fakalán.

făcăleț sn [At: PANN, P. V. I, 22/7 / Pl: ~e / E: făcăli + -eț] 1 Băț gros și neted, folosit la mestecarea mămăligii etc. Si: (reg) coleșer (1), făcălău (1), făcăleș, făcălete, melesteu, mestecău. 2 Sucitor. 3 (Pop; îe) A amesteca vorba ca ~ul mămăliga A se bâlbâi. 4 (Pop; îae) A spune prostii. 5 (Pop; îs) Gol ~ Complet gol Si: gol pușcă, gol nap. 6 (Pop; fig; îas) Extrem de sărac. 7 (Îrg) Bâtă groasă.

FĂCĂLÉȚ, făcălețe, s. n. Lemn în formă de băț, fără muchii, lung și subțire, care se întrebuințează mai ales la mestecatul mămăligii. Tăuneasa prinse a scociorî cu făcălețul... – Vezi, lele, să faci mămăliga cum trebuie. CAMILAR, TEM. 300. Înaintea vetrei, păzind ceaunul cu mămăligă, Irina începu să plîngă... Mama Zoița îi smuci făcălețul din mînă. BUJOR, S. 74. Irina lăsă făcălețul în mîna mă-sei. DELAVRANCEA, S. 183.

FĂCĂLÉȚ ~e n. Unealtă de bucătărie sub formă de băț neted, folosită la mestecarea mămăligii, la zdrobirea legumelor fierte; melesteu. /cf. ung. fakalán

făcăleț m. băț sau lopățică de mestecat mămăliga. [Cf. ung. FAKALÁN, lingură de lemn].

făcăleț n., pl. e (ung. fa-kalán. V. făcăluĭesc). Sud. Melesteŭ, culeșer, băț de amestecat mămăliga.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

făcăléț s. n., pl. făcăléțe

făcăléț s. n., pl. făcăléțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FĂCĂLÉȚ s. 1. (pop.) melesteu, mestecău, (reg.) culeșer, mămăligar, mămăligător, mămăligău, mămăligoi, mestecar, mestecălău, mestelnic, (prin Ban.) brucelnic, brucer, (Maram.) tocănău, (Maram. și Transilv.) tocăner. (~ pentru mămăligă.) 2. v. sucitor.

FĂCĂLEȚ s. 1. (pop.) mestecău, (reg.) culeșer, mămăligar, mămăligător, mămăligău, mămăligoi, melesteu, mestecar, mestecălău, mestelnic, (prin Ban.) brucelnic, brucer, (Maram.) tocănău, (Maram. și Transilv.) tocăner. (~ pentru mămăligă.) 2. sucitor, vergea, (rar) sul, (pop.) mestecău, (reg.) melesteu, (Maram. și Transilv.) plăcintor. (~ pentru întinderea aluatului.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

făcăleț, făcălețe s. n. penis.

a se priponi în făcăleț expr. (obs. – d. femei) a avea contact sexual (cu un bărbat).

a trage pe făcăleț expr. (vulg. – d. bărbați) a avea un contact sexual.

Intrare: făcăleț
făcăleț substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • făcăleț
  • făcălețul
  • făcălețu‑
plural
  • făcălețe
  • făcălețele
genitiv-dativ singular
  • făcăleț
  • făcălețului
plural
  • făcălețe
  • făcălețelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

făcăleț, făcălețesubstantiv neutru

  • 1. Băț gros și neted, întrebuințat la mestecatul mămăligii, la întinderea foii de aluat etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: melesteu vergea
    • format_quote Tăuneasa prinse a scociorî cu făcălețul... – Vezi, lele, să faci mămăliga cum trebuie. CAMILAR, TEM. 300. DLRLC
    • format_quote Înaintea vetrei, păzind ceaunul cu mămăligă, Irina începu să plîngă... Mama Zoița îi smuci făcălețul din mînă. BUJOR, S. 74. DLRLC
    • format_quote Irina lăsă făcălețul în mîna mă-sei. DELAVRANCEA, S. 183. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.