FĂCĂLÉȚ, făcălețe, s. n. Lemn în formă de băț, fără muchii, lung și subțire, care se întrebuințează mai ales la mestecatul mămăligii. Tăuneasa prinse a scociorî cu făcălețul... – Vezi, lele, să faci mămăliga cum trebuie. CAMILAR, TEM. 300. Înaintea vetrei, păzind ceaunul cu mămăligă, Irina începu să plîngă... Mama Zoița îi smuci făcălețul din mînă. BUJOR, S. 74. Irina lăsă făcălețul în mîna mă-sei. DELAVRANCEA, S. 183.