medita [At: MARCOVICI, R. 25/13 / Pzi: ~tez / E: fr méditer] 1 vt (Înv) A examina ceva din toate punctele de vedere Si: a studia. 2 vi (Udp „la”, „asupra”) A gândi, a reflecta îndelung asupra unui lucru Si: (înv) a meditarisi. 3 vt (Înv) A plănui. 4 vt (C. i. elevi) A ajuta, în afara orelor de curs, să-și pregătească lecțiile, examenele. 5 vi A face meditație (8).

MEDITÁ, meditez, vb. I. 1. Intranz. (Construit adesea cu prep. «la», «asupra») A cugeta adînc asupra unui lucru. Am să meditez mai serios la cazul dumitale. C. PETRESCU, C. V. 201. Zile întregi putea medita asupra unui cuvînt. EMINESCU, N. 41. M-am coborît în lumea mormintelor tăcute Și pe țărîna lumii adînc am meditat. BOLINTINEANU, O. 197. ◊ Fig. Pe cer, în miez de noapte, Stau stelele în rînd, Iar luna printre ele Pășește meditînd. COȘBUC, P. II 268. Iar pe lanul ce în soare se zvîntează fumegînd, Cocostîrcii cu largi păsuri calcă rar și meditînd. ALECSANDRI, P. III 41. 2. Tranz. (Învechit) A examina ceva din toate punctele de vedere; a aprofunda, a studia, a cerceta. Această boală trebuia meditată. NEGRUZZI, S. I 33. ♦ A plănui, a proiecta ceva, a pune ceva la cale, a chibzui ceva. Se cunoștea că meditează vreo nouă moarte. NEGRUZZI, S. I 143. 3. Tranz. A instrui un elev, a-l supraveghea și a-l ajuta să-și prepare lecțiile, a-l pregăti în vederea examenelor, a da lecții particulare unui elev.

MEDITÁ vb. I. intr. A cugeta, a gândi adânc la ceva. 2. tr. A pregăti în particular un elev. [< fr. méditer, cf. lat. meditari].

MEDITÁ vb. I. intr. a cugeta, a gândi adânc, a reflecta. II. tr. a pregăti în particular un elev, un student. (< fr. méditer, lat. meditari)

A MEDITÁ ~éz 1. intranz. A gândi mult și profund (asupra unui lucru); a cugeta; a reflecta; a contempla; a chibzui. 2. tranz. 1) înv. A supune unui examen amănunțit (pentru a cunoaște mai bine); a analiza atent și sub toate aspectele; a studia; a cerceta; a investiga; a analiza; a considera. 2) înv. (acțiuni dușmănoase sau lucruri reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a urzi; a țese. 3) rar (planuri, lucruri, idei) A-și reprezenta în minte; a pregăti îndelung în gând; a plăsmui; a urzi; a plămădi. 4) (elevi, studenți etc.) A face să capete cunoștințe într-un domeniu oarecare (în mod particular). /<fr. méditer

medità v. 1. a examina cu maturitate în spiritul său: a medita o cugetare; 2. a reflecta cu profunditate: a medita asupra morții; 3. a prepara cu un elev lecțiunile sale.

*meditéz v. intr. (lat. méditor, -ári). Cuget adînc: a medita în singurătate. V. tr. Supun unor reflexiunĭ, unuĭ examin interior: a medita un adevăr. Cuget la, proĭectez, plănuĭesc: a medita o evadare.

meditá (a ~) vb., ind. prez. 3 mediteáză

meditá vb., ind. prez. 1 sg. meditéz, 3 sg. și pl. mediteáză

MEDITÁ vb. 1. v. chibzui. 2. a visa. (Toată ziua ~ la...) 3. a pregăti, a prepara. (Îl ~ la fizică de două ori pe săptămână.)

MEDITÁ vb. v. analiza, cerceta, examina, investiga, plănui, studia, urmări.

MEDITA vb. 1. a chibzui, a cugeta, a gîndi, a judeca, a raționa, a reflecta, (înv.) a meditarisi, a mîndri, a rezona, a semui. (A ~ asupra vieții.) 2. a visa. (Toată ziua ~ la...) 3. a pregăti, a prepara. (Îl ~ la fizică de două ori pe săptămînă.)

medita vb. v. ANALIZA. CERCETA. EXAMINA. INVESTIGA. PLĂNUI. STUDIA. URMĂRI.

meditá (meditéz, meditát), vb. – 1. A gîndi. – 2. A prepara, a da lecții în particular. Fr. méditer; și pentru sensul al doilea lat. meditari cu sensul de „a exercita, a pregăti”, comun în limba clasică (observațiile lui Graur, BL, XIV, 109 nu sînt izbutite). – Der. meditativ, adj.; meditațiu(n)e, s. f. (gîndire profundă; lecție particulară), din fr. méditation; meditator, s. m. (profesor particular); premedita, vb., din fr. préméditer.