maretzie sf [At: EMINESCU O. IV 113 / Pl: ~ii / E: maretz + ie] 1 Ansamblu de calitatzi care trezesc admiratzie care impresioneaza Si: grandoare splendoare. 2 Atitudine plina de mandrie de incredere in calitatzile proprii Si: semetzie trufie.

MARETZÍE s. f. 1. Faptul de a fi maretz; suma de calitatzi care trezesc admiratzie uimire splendoare. Sta cu ochii spre stele shi se gindea la maretzia veshniciei. SADOVEANU O. VI 431. Maretzia uimitoare a vechilor castele de pe malurile Rinului. VLAHUTZA la TDRG. Toata apei sha pustiei shi a noptzii maretzie Se unesc sambrace mindru vecheaacea imparatzie. EMINESCU O. IV 113. 2. (Arhaizant shi regional) Mindrie fala semetzie orgoliu trufie ingimfare. Trase de la briu o naframa de borangic shi se shterse cu maretzie la nas. SADOVEANU P. M. 32.

MARETZÍE f. 1) Caracter maretz; grandoare; splendoare. 2) depr. Atitudine de superioritate nejustificata fatza de altzii; fala; ingamfare; infumurare. /maretz + suf. ~ie

maretzie f. caracterul shi starea celor maretze: tot a apei a pustiei shi a noptzii maretzie EM.

maretzíe f. (d. maretz). Calitatea de a fi maretz: maretzia mariĭ infuriate maretzia domniiĭ unuĭ rege. Rar. Mindrie trufie.

maretzíe s. f. art. maretzía g.d. maretzíi art. maretzíei

maretzíe s. f. art. maretzía g.d. art. maretzíei; pl. maretzíi

MARETZÍE s. 1. v. grandoare. 2. grandoare solemnitate. (Un peisaj plin de ~.) 3. grandoare maiestate semetzie. (~ piscurilor albe de zapada.) 4. v. fast. 5. splendoare stralucire (inv.) pohfala. (~ alaiului domnesc.) 6. v. glorie.

MARETZÍE s. v. arogantza fala fudulie infatuare infumurare ingamfare mandrie orgoliu semetzie trufie vanitate.

MARETZIE s. 1. grandoare monumentalitate splendoare. (~ unui palat.) 2. grandoare solemnitate. (Un peisaj plin de ~.) 3. grandoare maiestate semetzie. (~ piscurilor albe de zapada.) 4. fast lux pompa somptuozitate splendoare stralucire (inv.) ighemonicon pohfala saltanat. (~ de la Curte.) 5. splendoare stralucire (inv.) pohfala. (~ alaiului domnesc.) 6. glorie grandoare marire slava splendoare stralucire (inv.) marie marime. (Trecutul plin de ~.)

maretzie s. v. AROGANTZA. FALA. FUDULIE. INFATUARE. INFUMURARE. INGIMFARE. MINDRIE. ORGOLIU. SEMETZIE. TRUFIE. VANITATE.

MARETZÍE s. f. 1. Ansamblu de calitatzi care trezesc admiratzie care impresioneaza ; grandoare splendoare. Aleasa maretzie a poporului. JIPESCU O. 2. Toata apei sha pustiei shi a noptzii maretzie Se unesc sambrace mindru vecheaacea imparatzie. EMINESCU O. IV 113. E in linishtea aceasta o maretzie de eroi de prin cartzi. VLAHUTZA R. P. 77 cf. 21 23. In maretzia acelei zile de toamna. . . se simtzea cuprins de un farmec adinc. SAM. VI 371 cf. SADOVEANU O. VI 261 BENIUC V. 65. Mesenii intzepenisera in scaune covirshitzi de maretzia acestui moment. VORNIC P. 39. Inconjuratzi de muntzi intunecatzi stateam copleshitzi de maretzia tzarii noastre. V. ROM. aprilie 1 955 247. Nu mai pridideau alergind de la o moschee la alta vrajitzi mereu de maretzia lor de piatra nuda. CAMIL PETRESCU O. III 104. 2. Atitudine plina de mindrie de incredere in calitatzile proprii semetzie trufie. Surideau nepasatori k o maretzie carei departa de lumea obicinuita ridicindui. . . deasupra celorlaltzi oameni. VORNIC P. 172. Botzoghina porunci el cu maretzie fuga la sfat. PREDA D. 208. Pl.: maretzii. Maretz + suf. ie.