11 definiții pentru mansuetudine
din care- explicative (6)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
- altele (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MANSUETÚDINE s. f. (Livr.) Înclinația de a ierta cu generozitate; mărinimie, indulgență. [Pr.: -su-e-] – Din lat. mansuetudo, -inis, it. mansuetudine.
mansuetudine sf [At: COSTINESCU / E: lat mansuetudo, -inis cf it mansuetudine] (Liv) Blândețe.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MANSUETÚDINE s. f. (Livr.) Blândețe, bunătate; îngăduință, răbdare; milă, omenie. – Din lat. mansuetudo, -inis, it. mansuetudine.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
MANSUETÚDINE s.f. (Liv.) Blândețe, bunătate. [Pron. -su-e-. / < lat. mansuetudo, it. mansuetudine].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MANSUETÚDINE s. f. blândețe, bunătate. (< fr. mansuétude, lat. mansuetudo)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*mansuetúdine f. (lat. mansuetúdo, -údinis). Blîndeță, amabilitate, indulgență.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mansuetúdine (livr.) (-su-e-) s. f., g.-d. art. mansuetúdinii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mansuetúdine s. f. (sil. -su-e-), g.-d. art. mansuetúdinii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MANSUETÚDINE s. v. blândețe, bunătate.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mansuetudine s. v. BLÎNDEȚE. BUNĂTATE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MANSUETÚDINE s. f. (Livresc) Blîndețe, îngăduință, răbdare, milă, omenie. Cf. COSTINESCU, LM. Are. . . atîta dulceață în ochi și pe buze, atîta măsură în mișcări, atîta onestitate și mansuetudine în suflet. CARAGIALE, O. III, 187. Impresia, acelui joc, de cruzime și mansuetudine, pe care-l aplică șoarecilor, înainte de a-i sugruma, pisicile. PERPESSICIUS, M. IV, 459. - Din lat. mansuetudo, -inis. Cf. it. mansuetudine.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: man-su-e-
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
mansuetudinesubstantiv feminin
- 1. Înclinația de a ierta cu generozitate. DEX '09sinonime: indulgență mărinimie
etimologie:
- mansuetudo, -inis DEX '09 DEX '98 DN
- mansuetudine DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.