18 definitzii pentru majorat (s.n.)
din care- explicative (11)
- morfologice (3)
- relatzionale (3)
- altele (1)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
MAJORÁT1 s. n. Varsta la care o persoana devine majora (1); starea (juridica a) persoanei majore; majoritate civila. Din fr. majorat. Cf. germ. Majorat.
majorat1 sn [At: CODRUDRAGUSHANU C. 202 / V: (inv) maio~ / Pl: ~e / E: fr majorat cf ger Majorat] 1 Varsta la care o persoana devine majora (1). 2 Stare a persoanei majore (1). 3 (Inv) Majoritate. 4 Institutzie feudala din anumite tzari potrivit careia dreptul de moshtenire asupra titlului shi averii revenea in intregime primului nascut in linie barbateasca.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
majorat2 ~a a [At: DLR / Pl: ~atzi ~e / E: majora] (D. pretzuri impozite salarii) Marit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
MAJORÁT1 s. n. Varsta la care o persoana devine majora (1); starea (juridica a) persoanei majore; majoritate civila. Din fr. majorat.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de claudia
- actziuni
MAJORÁT 1 s. n. Virsta la care o persoana devine majora; starea persoanei majore.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
MAJORÁT s.n. 1. Varsta de la care cineva se poate bucura prin lege de drepturi depline civile shi politice; starea juridica a celui devenit major; majoritate civila. 2. (Ist.) Proprietate inalienabila rezervata primului nascut in linie masculina al unei familii nobile. [< fr. majorat cf. germ. Majorat].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
MAJORÁT s. n. 1. proprietate inalienabila rezervata primului nascut in linie masculina al unei familii nobile. 2. varsta de la care cineva se poate bucura prin lege de drepturi depline civile shi politice; starea juridica a celui devenit major. (< fr. majorat germ. Majorat)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
MAJORÁT n. 1) Varsta la care o persoana beneficiaza de toate drepturile civile shi politice devenind totodata responsabila de actziunile sale in fatza legii. 2) Situatzie a unei persoane majore. /<fr. majorat
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
majorat n. starea celui ce are varsta ceruta de lege spre a exercita drepturile civile shi politice.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
*majorát n. pl. urĭ (d. major). Virstnicie starea omuluĭ major (trecut de 21 de anĭ cind are pe deplin drepturile personale). Timpu cit omu e major.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
maiorat sn vz majorat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
!majorat s. n. (petreceri) pl. majorate
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adaugata de gall
- actziuni
majorát s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
majorát s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
MAJORÁT s. (JUR.) majoritate (inv.) majorenitate varstnicie. (Tanarul a ajuns la ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
MAJORAT s. (JUR.) majoritate (inv.) majorenitate virstnicie. (Tinarul a ajuns la ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Majorat ≠ minorat
- sursa: Antonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare neclasificate
Aceste definitzii pot explica numai anumite intzelesuri ale cuvintelor.
MAJORAT1 s. n. 1. Virsta la care o persoana devine majora (1); starea persoanei majore; majoritate (invechit) majorenitate. Cf. POLIZU BARCIANU DDRF. Numara lunile pina la majorat . .. facind de pe acum planuri asupra viitorului. CALINESCU E. O. I 75. 2. Institutzie feudala din anumite tzari potrivit careia dreptul de moshtenire asupra titlului shi averii revenea in intregime primului nascut in linie barbateasca. In Germania familiile aristocratice formeaza majorate adeca titlul de printz conte etc. trece numai la primogenit. CODRUDRAGUSHANU C. 202 cf. NEGULICI COSTINESCU ALEXI W. Pl.: (2) majorate. SHi: (invechit) maiorát s. n. STAMATI D. COSTINESCU ALEXI W. Din fr. majorat. Cf. germ. M a j o r a t.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
majoratsubstantiv neutru
- 1. Varsta la care o persoana devine majora; starea (juridica a) persoanei majore; majoritate civila. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: majorenitate majoritate varstnicie antonime: minorat
- 2. Proprietate inalienabila rezervata primului nascut in linie masculina al unei familii nobile. DN
etimologie:
- majorat DEX '09 DEX '98 DN
- Majorat DEX '09 DN