MAJORAT¹ s. n. 1. Virsta la care o persoana devine majora (1); starea persoanei majore; majoritate (invechit) majorenitate. Cf. POLIZU BARCIANU DDRF. Numara lunile pina la majorat . .. facind de pe acum planuri asupra viitorului. CALINESCU E. O. I 75. 2. Institutzie feudala din anumite tzari potrivit careia dreptul de moshtenire asupra titlului shi averii revenea in intregime primului nascut in linie barbateasca. In Germania familiile aristocratice formeaza majorate adeca titlul de printz conte etc. trece numai la primogenit. CODRUDRAGUSHANU C. 202 cf. NEGULICI COSTINESCU ALEXI W. Pl.: (2) majorate. SHi: (invechit) maiorát s. n. STAMATI D. COSTINESCU ALEXI W. Din fr. majorat. Cf. germ. M a j o r a t.