maimuk sf [At: ANON. CAR. / V: maiem~ mai~ maim~ meim~ mem~ / Pl: ~uci ~uce / E: cf moima] 1 (Ban Trs) Maimutza (1). 2 (Inv) Calificativ depreciativ pentru oameni. 3 (Ban) Persoana deghizata caraghios cu ocazia petrecerilor de Anul Nou shi de Lasata Secului. 4 (Ban) Mascarici la nunta. 5 (Reg) Sperietoare pentru holde. 6 (Reg) Umflatura sub piele la vite.

MAIMÚK maimuci s. f. (Regional) Maimutza. Da o nuca La maimuca. CONTEMPORANUL S. II 1949 nr. 126 11/6. ◊ Fig. Calificativ injurios dat unei persoane. Chestia este cinei sta in spate fiindca de la el singur maimuca nu face nimic. DAVIDOGLU M. 23.

MAIMÚK maimuci s. f. (Reg.) Maimutza. Din *maimu (< ngr. maimu < tc.) + suf. uca.

MAIMÚK s. v. maimutza momaie sperietoare.

maimuk s. v. MAIMUTZA. MOMIIE. SPERIETOARE.

MAIMUK s. f. 1. (Ban. Transilv.) Maimutza (1). Cf. ANON. CAR. Sint shi maiemuci in Africa cu mult mai mari decit omul in doaua picioare. TZICHINDEAL F. 58/5 cf. 11/19 BUDAIDELEANU LEX. LB DDRF BARCIANU ALR SN III h 686. ♦ Calificativ depreciativ pentru oameni. Nu cred ce spune Anton k el sa fi oprit motorul. Adevarat k el maimuca sta jos. DAVIDOGLU M. 22 cf. 23. 2. (Ban.) Persoana deghizata caraghios cu ocazia petrecerilor de Anul nou shi de lasatul secului (ARH. FOLK. III 151); mascarici la nunta (ALR II/I MN 81 2689/36). Tot in seara aceea flacaii sa fac maimus sambraca urit shi sa bagantra gloace. ARH. FOLK. III 41 cf. 43. 3. (Regional) Momiie (pentru holde). V. m a i m u tz a (5). (GlimbocaSeverin). ALRM SN I h 33 cf. ALR SN I h 46. 4. (Regional) Umflatura sub piele la vite. V. m o i m a. (AriesheniBeiush). ALR I 1658/93. Pl.: maimuci shi maimuce ALR SN III h 686. SHi: maimúk maiemúk mamúk (LB) meimúk (ANON. CAR.) memúk (ANON. CAR.) s. f. Cf. m o i m a.