magulire sf [At: (a. 1750) GCR II 49/6 / Pl: ~ri / E: maguli] 1 Lingushire. 23 Cuvant sau fapta magulitoare (4) Si: compliment lauda. 4 (Rar) Satisfactzie.

MAGULÍRE maguliri s. f. Actziunea de a maguli; lingushire incintare. Magulirea de a vedea venindutzi in ajutor barbatzi de litere distinshi. MACEDONSKI O. IV 89. Nu ma amagesc insumi cu desherte shi pretentzioase maguliri. ODOBESCU S. III 511.

magulire f. lingushire interesata.

magulíre s. f. g.d. art. magulírii; pl. magulíri

magulíre s. f. g.d. art. magulírii; pl. magulíri

MAGULÍRE s. 1. v. lingushire. 2. v. complimentare. 3. v. compliment.

MAGULIRE s. 1. flatare lingusheala lingushire maguleala (inv. shi reg.) olastiseala (Munt.) miglisire (inv.) imbunare imbunatura lingushie lingushitura magulitura (fig.) tamiiere. (~ unui superior.) 2. complimentare flatare. (~ orgoliului cuiva.) 3. (concr.) compliment flatare lauda. (E sensibil la ~i.)

MAGULIRE s. f. Faptul de a (se) m a g u l i. 1. Lingushire ; amagire ademenire. Mam facut surdu la magulirea cea inshalatoare a lumii (a. 1 750). GCR II 49/6. Departe de la el era toata magulirea (cca 1 770). ARHIVA R. I 55/24. Deshertes magulirile Ce trec preste pamint K o sageata repede Pe aripe de vint! ASACHI S. L. I 96. 2. Cuvint fapta magulitoare (2); lauda compliment. Cf. m a g u l i (2). Imi zicetzi o magulire care atinge pe tot celalalt neam al muierilor. KOTZEBUE U. 18^v/10. Spui k inima mea nu poate sa ierte magulirea ce faci altia. PR. DRAM. 350. De magulirile lingushiei dreptul simtz se intuneca. NEGRUZZI S. I 314 cf. 20. Nu ma amagesc insumi cu desherte shi pretentzioase maguliri. ODOBESCU S. III 511. K om de litere shi publicist trecut de virsta tineretzii marturisesc drept k am ajuns foarte simtzitor la maguliri. CARAGIALE O. VII 363. 3. Satisfactzie multzumire. Deshi sarcina unui scriitor este foarte grea. . . ai cel putzin magulirea de a vedea venindutzi in ajutor barbatzi de litere distinshi. MACEDONSKI O. IV 89. Pl.: maguliri. V. maguli.