MAGULIRE s. f. Faptul de a (se) m a g u l i. 1. Lingushire ; amagire ademenire. Mam facut surdu la magulirea cea inshalatoare a lumii (a. 1 750). GCR II 49/6. Departe de la el era toata magulirea (cca 1 770). ARHIVA R. I 55/24. Deshertes magulirile Ce trec preste pamint K o sageata repede Pe aripe de vint! ASACHI S. L. I 96. 2. Cuvint fapta magulitoare (2); lauda compliment. Cf. m a g u l i (2). Imi zicetzi o magulire care atinge pe tot celalalt neam al muierilor. KOTZEBUE U. 18^v/10. Spui k inima mea nu poate sa ierte magulirea ce faci altia. PR. DRAM. 350. De magulirile lingushiei dreptul simtz se intuneca. NEGRUZZI S. I 314 cf. 20. Nu ma amagesc insumi cu desherte shi pretentzioase maguliri. ODOBESCU S. III 511. K om de litere shi publicist trecut de virsta tineretzii marturisesc drept k am ajuns foarte simtzitor la maguliri. CARAGIALE O. VII 363. 3. Satisfactzie multzumire. Deshi sarcina unui scriitor este foarte grea. . . ai cel putzin magulirea de a vedea venindutzi in ajutor barbatzi de litere distinshi. MACEDONSKI O. IV 89. Pl.: maguliri. V. maguli.