COMPLIMÉNT complimente s. n. 1. Cuvant de lauda de magulire care exprima o atitudine prieteneasca de stima de respect sau de consideratzie. ◊ Loc. adv. Fara compliment = fara exagerare fara gandul de a maguli; pe fatza sincer. 2. (La pl.) Salutari trimise unei persoane prin intermediul cuiva k expresie a politetzii. 3. Inclinare a capului sau a corpului in semn de salut respectuos; plecaciune reverentza. Din fr. compliment.

complimént¹ sn [At: GORJAN H. I 104/12 / Pl: ~e / E: fr compliment] 1 Cuvant de magulire care exprima o atitudine prieteneasca de consideratzie Si: felicitare (inv) inchinaciune magulire. 2 (Ilav) Fara ~ Fara gandul de a maguli. 3 (Ial) Sincer. 4 (Lpl) Salutari trimise unei persoane prin intermediul cuiva k expresie a politetzii. 56 Inclinare a capului sau a corpului in semn de salut respectuos Si: plecaciune.

complimént² sn vz complement²

COMPLIMÉNT complimente s. n. 1. Cuvant de lauda de magulire care exprima o atitudine prieteneasca de stima de respect sau de consideratzie. ◊ Loc. adv. Fara compliment = fara exagerare fara gandul de a maguli; pe fatza sincer. 2. (La pl.) Salutari trimise unei persoane prin intermediul cuiva k expresie a politetzii. 3. Inclinare a capului sau a corpului in semn de salut respectuos; plecaciune. Din fr. compliment.

COMPLIMÉNT complimente s. n. 1. Cuvint de lauda magulitor sau lingushitor care exprima o atitudine prieteneasca de stima de respect sau de consideratzie. Ciocnesc amindoi cu ea shi i fac urari shi complimente de moda veche. PAS L. I 244. Erei... sai infatzishez complimentele shi scuzele mele. GALACTION O. I 233. Fiecare se sileshte satzi arunce un compliment. VLAHUTZA O. A. 77. ◊ Loc. adv. Fara compliment (sau complimente) = fara exagerare fara gind de a maguli dea dreptul pe fatza sincer limpede. [Gramaticile] unele «ratzionate» altele «dezvoltate»... trebuie spus fara compliment itzi explica... pina ce nu se mai intzelege nimica. CREANGA A. 88. Fara multe complimente [ursul] te ia in bratze. NEGRUZZI S. I 319. 2. (Numai la pl.) Salutari. Spunei multe complimente din partea mea. ▭ El itzi inshira solii de complimente De la copii nevasta. NEGRUZZI S. II 202. ♦ (In legatura cu verbul «a face» astazi rar) Plecaciune. Dupa ce a facut un compliment fetitza shia inceput poezia. 3. (Rar ironic) Cadou plocon. Destul de iritare era trasura minastirii insa trebuia sa incapa in ea shi obishnuitele «complimente» daruite de staretzie musafirilor oficiali. STANOIU C. I. 109. Pl. shi: (invechit) complimentari (G. M. ZAMFIRESCU SF. M. N. I 60 ALECSANDRI T. I 66).

COMPLIMÉNT s.n. 1. Cuvant (exagerat) de lauda de magulire sau de lingushire adresat cuiva; magulire adulare; amabilitate. 2. (la pl.) Salutari trimise prin intermediul cuiva. 3. Inclinare a capului sau a corpului in semn de salut respectuos; plecaciune reverentza. [Pl. te. / < fr. compliment it. sp. complimento].

COMPLIMÉNT s. n. 1. cuvant de lauda de respect adresat cuiva; magulire adulare; amabilitate. 2. (pl.) salutari transmise prin intermediul cuiva. 3. inclinare a capului sau a corpului in semn de salut respectuos; reverentza. (< fr. compliment)

COMPLIMÉNT ~e n. 1) Cuvant de lauda de respect de magulire la adresa cuiva. A face un ~. 2) la pl. Urari de bine comunicate unei persoane prin cineva. A transmite ~e. ◊ Fara ~ fara intentzia de a maguli pe cineva. /<fr. compliment

compliment n. cuvant de felicitare de amicie de politetza.

*complimént n. pl. e (fr. compliment d. it. complimento adica „implinire” a uneĭ formalitatzĭ de politetza d. compire din complire lat. complére a implini de unde shi rom. cumplit). Cuvinte de politetza saŭ de omagiŭ adresate cuĭva: a adresa a trimete a primi complimente. Salut inchinacĭune: ĭa facut un compliment la intrare. V. complement.

*complemént n. pl. e (lat. complementum d. complére a umplea. V. umplu plin suplement complet plenar pleonazm). Ceĭa ce adaugĭ unuĭ lucru k sal completezĭ (umplutura): complementu uneĭ sume. Gram. Orĭce cuvint care completeaza intzelesu altuĭa: complement direct. Geom. Ceĭa ce lipseshte unuĭ unghĭ ascutzit k sa egaleze unu drept. Fals compliment care inseamna altceva.

complimént (lauda salutare plecaciune) s. n. pl. compliménte

complimént (cuvant de magulire plecaciune salut) s. n. pl. compliménte

compliment («cuvint de magulire»)

compliment te (face complimente).

COMPLIMÉNT s. 1. flatare lauda magulire. (E sensibil la ~e.) 2. v. reverentza. 3. (la pl.) salutari (pl.). (Transmitei ~ din partea mea.)

COMPLIMENT s. 1. flatare lauda magulire. (E sensibil la ~e.) 2. inchinaciune matanie plecaciune ploconeala reverentza temenea (reg.) plocon (inv.) plecare (turcism inv.) talim (fam. rar) selamlic. (La intilnire ia tras un ~.) 3. (la pl.) salutari (pl.). (Transmitei ~ din partea mea.)

COMPLIMENT (< fr.compliment < span. complimento din complir < con alguien a fi politicos cu cineva) 1 Discurs solemn la adresa unei personalitatzi (ex. discursul ambasadorilor in fatza conducatorilor de stat). 2 Mic discurs adresat unei persoane intro imprejurare solemna sau fericita a vietzii. 3 In trecut cuvintarea unui actor adresata publicului cu prilejul inchiderii sau redeschiderii teatrului shi in care acesta facea o dare de seama a situatziei trupei trecea in revista piesele jucate in rastimpul anului lauda piesele in pregatire elogia pe comedienii disparutzi sau retrashi.