25 de definitzii pentru incantare

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

INCANTÁRE incantari s. f. 1. Starea celui incantat; sentiment de bucurie de multzumire de entuziasm de satisfactzie; farmec vraja. 2. (Concr.) Aspect fapt lucru care produce o vie placere. V. incanta.

incantare sf [At: DACIA LIT. 270/10 / Pl: ~tari / E: incanta] 12 (Ivp) Fermecare (prin pronuntzarea unor formule magice). 3 Captivare pana la fascinatzie Si: fascinare fermacare vrajire. 4 Producere a unei stari de bucurie delectare. 5 Farmec. 6 Vraja. 7 Entuziasm. 8 (Ccr) Lucru care incanta (1).

INCANTÁRE (2) incantari s. f. 1. Starea celui incantat; sentiment de bucurie de multzumire de entuziasm de satisfactzie; farmec vraja. 2. (Concr.) Aspect fapt lucru care produce o vie placere. V. incanta.

INCANTÁRE s.f. 1. Sentiment de bucurie de satisfactzie; farmec. 2. Lucru care incanta. [< incanta].

INCANTÁRE s. f. 1. sentiment de bucurie de satisfactzie; farmec. 2. lucru care incanta. (< incanta)

INCANTÁRE ~ari f. 1) v. A INCANTA. 2) Lucru sau fapta care incanta. /v. a incanta

incantare f. 1. actziunea de a incanta; 2. lucru minunat shi surprinzator; 3. bucurie foarte vie: noptzi de ’ncantare k zile luminoase AL.

INCANTÁ incant vb. I. 1. Tranz. A produce o stare de bucurie de multzumire de entuziasm de satisfactzie; a fermeca a fascina a vraji. 2. Tranz. shi refl. A (se) amagi a (se) inshela a (se) pacali. In + canta (dupa fr. enchanter).

INCANTÁ incant vb. I. 1. Tranz. A produce o stare de bucurie de multzumire de entuziasm de satisfactzie; a fermeca a fascina a vraji. 2. Tranz. shi refl. A (se) amagi a (se) inshela a (se) pacali. In + canta (dupa fr. enchanter).

incanta [At: GRIGORIURIGO M. P. I 100 / Pzi: incant / E: ml incantare] 12 vt (ivp) A fermeca (prin pronuntzarea unor formule magice). 3 vt A captiva pe cineva pana la fascinatzie Si: a fascina a fermeca a vraji. 4 vt A produce o stare de bucurie delectare etc. 56 vtr A (se) amagi.

INCINTÁ incínt vb. I. Tranz. A produce o stare de multzumire de admiratzie a stirni entuziasmul; a captiva a fermeca a entuziasma a vraji. Il incintase mai inainte semnele lor de dragoste. CARAGIALE O. III 61. Nu mancinta azi cum ma mishcara Poveshti shi doine ghicitori eresuri Ce frunteami de copil onseninara. EMINESCU O. I 201. Drag imi e numele Ana K tencinta auzindul. JARNÍKBIRSEANU D. 35. ♦ A amagi a inshela. Tea incintat cu promisiuni mincinoase.Refl. Un altul va inspira el traieshte El cu gura voastra ride el sencinta el shopteshte. EMINESCU O. I 157.

INCINTÁRE incintari s. f. 1. Sentiment de bucurie de satisfactzie de multzumire; farmec vraja. Faceai tu treaba shi pentru ei o faceai cu o incintare care alunga oboseala. PAS Z. I 273. 2. (Concretizat) Lucru aspect fapt etc. care incinta. Balurile... sint adevarate incintari. SADOVEANU O. VII 227. Palate cu mii de incintari. ODOBESCU S. III 14. Pe atunci nu erau cluburi presa bulevard shi gradini cu cintari shi incintari. GHICA S. 86.

INCANTÁ vb. I. tr. A fermeca a entuziasma; a amuza. [P.i. incant. / dupa fr. enchanter].

INCANTÁ vb. tr. a fermeca; a entuziasma; a amuza. (dupa fr. enchanter)

A INCANTÁ incant tranz. 1) A face sa fie cuprins de uimire shi admiratzie; a fermeca; a vraji; a fascina; a delecta; a desfata. 2) A ademeni prin fagaduintze; a inshela cu promisiuni; a momi. /in + a canta

incantà v. 1. a captiva cu fermece; 2. a transporta de admiratziune de placere: taina ce ma ’ncanta AL. [Lat. INCANTARE].

incínt a á v. tr. (lat. incantare a farmaca; it. incantare pv. sp. pg. encantar fr. enchanter. V. cint). Mold. Munt. Amagesc cu vorba bat capu: ĭa fugĭ deaicĭ shi nu ma’ncinta (Munt. a incinta cu migdale amare a inshela cu promisiunĭ). Neol. (dupa fr. it.). Farmec seduc fascinez umplu de admiratziune: shtiintza politetza arta luĭ la incintat. V. boscorodesc.

*incintáre f. Farmec fascinatziune: o noapte plina de incintare.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

incantáre s. f. g.d. art. incantắrii; pl. incantắri

incantáre s. f. g.d. art. incantarii; (lucruri fapte) pl. incantari

incantá (a ~) vb. ind. prez. 3 incanta

incantá vb. ind. prez. 1 sg. incant 3 sg. shi pl. incanta

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

INCANTÁRE s. 1. captivare cucerire delectare desfatare fascinare fascinatzie fermecare rapire seducere seductzie subjugare vrajire. (~ spectatorilor.) 2. v. desfatare. 3. v. farmec.

INCANTÁ vb. 1. a atrage a captiva a cuceri a delecta a desfata a fascina a fermeca a rapi a seduce a subjuga a vraji (fig.) a hipnotiza a magnetiza. (Spectacolul la ~.) 2. v. bucura. 3. v. inshela.

INCINTA vb. 1. a atrage a captiva a cuceri a delecta a desfata a fascina a fermeca a rapi a seduce a subjuga a vraji (fig.) a hipnotiza a magnetiza. (Spectacolul la ~.) 2. a bucura a desfata a mingiia. (Peisajul i ~ sufletul.) 3. a ademeni a amagi a inshela a mintzi a momi a pacali a prosti a purta a trisha (livr.) a iluziona (inv. shi reg.) a juca a planisi a poticari a prilesti a sminti a smomi a shutili (reg.) a shugui (Transilv. shi Ban.) a celui (Munt.) a miglisi (Transilv.) a tashca (inv.) a aromi a blazni a gimbosi a maguli a mistifica a surprinde (fam.) a duce a fraieri a shmecheri (fam. fig.) a arde a frige a incaltza a pingeli a pingelui a pirli a potcovi a praji (Mold. fig.) a boi (inv. fig.) a luneca. (Ia ~ cu vorba.)

INCINTARE s. 1. captivare cucerire delectare desfatare fascinare fascinatzie fermecare rapire seducere seductzie subjugare vrajire. (~ spectatorilor.) 2. delectare desfatare farmec placere voluptate vraja (inv. shi reg.) tefericie (inv.) incintec (fam.) deliciu (fig.) savoare. (Viatza plina de ~; ~ care o poate da o lectura buna.) 3. farmec fascinatzie magie vraja (fig.) poezie. (~ miraculoasa a noptzii.)

Intrare: incantare
incantare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incantare
  • ‑ncantare
  • incantarea
  • ‑ncantarea
plural
  • incantari
  • ‑ncantari
  • incantarile
  • ‑ncantarile
genitiv-dativ singular
  • incantari
  • ‑ncantari
  • incantarii
  • ‑ncantarii
plural
  • incantari
  • ‑ncantari
  • incantarilor
  • ‑ncantarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

incanta, incantverb

  • 1. tranzitiv A produce o stare de bucurie de multzumire de entuziasm de satisfactzie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Il incintase mai inainte semnele lor de dragoste. CARAGIALE O. III 61. DLRLC
    • format_quote Nu mancinta azi cum ma mishcara Poveshti shi doine ghicitori eresuri Ce frunteami de copil onseninara. EMINESCU O. I 201. DLRLC
    • format_quote Drag imi e numele Ana K tencinta auzindul. JARNÍKBIRSEANU D. 35. DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A (se) amagi a (se) inshela a (se) pacali. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tea incintat cu promisiuni mincinoase. DLRLC
    • format_quote Un altul va inspira – el traieshte El cu gura voastra ride el sencinta el shopteshte. EMINESCU O. I 157. DLRLC
etimologie:

incantare, incantarisubstantiv feminin

  • 1. Starea celui incantat; sentiment de bucurie de multzumire de entuziasm de satisfactzie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Faceai tu treaba shi pentru ei o faceai cu o incintare care alunga oboseala. PAS Z. I 273. DLRLC
  • 2. concretizat Aspect fapt lucru care produce o vie placere. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Balurile... sint adevarate incintari. SADOVEANU O. VII 227. DLRLC
    • format_quote Palate cu mii de incintari. ODOBESCU S. III 14. DLRLC
    • format_quote Pe atunci nu erau cluburi presa bulevard shi gradini cu cintari shi incintari. GHICA S. 86. DLRLC
etimologie:
  • vezi incanta DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.