MAGÍE magii s. f. 1. Totalitatea procedeelor formulelor riturilor etc. prin care se invoca fortze supranaturale spre a produce miracole; practica acestor procedee formule etc. 2. Fig. Putere irezistibila de atractzie de fascinare; farmec incantare. Din fr. magie.

magie sf [At: CANTEMIR ap. TDRG / V: (inv) ~ghie sf / Pl: (rar) ~gii / E: fr magie gr μαγεία] 1 Totalitate a procedeelor formulelor gesturilor etc. prin care sunt invocate fortze supranaturale pentru a produce miracole Si: vrajitorie (pfm) fermecatorie. 2 (Is) ~neagra Practica magica prin care se invoca puterea demonilor pentru a face rau cuiva. 3 (Is) ~alba Practica magica prin care se invoca puteri supranaturale pentru a influentza pozitiv viatza unei persoane. 46 (Ila) De ~ Magic (4 1113). 7 (Rar; ilav) K prin ~ Deodata. 8 Procedeu sau fenomen magic Si: vraja. 9 (Fig; cu determinari in genitiv) Putere irezistibila de atractzie de fascinare Si: farmec. corectata

MAGÍE magii s. f. 1. Totalitatea procedeelor formulelor gesturilor etc. prin care ar putea fi invocate anumite fortze supranaturale spre a produce miracole; practica acestor procedee formule etc. 2. Fig. Putere irezistibila de atractzie de fascinare; farmec incantare. Din fr. magie.

MAGÍE magii s. f. (in practicile oculte) Sistem de actziuni shi formule cu ajutorul carora vrajitorii credeau k pot s ipune sau rasturna legile naturii shi pot provoca fenomene miraculoase. V. vrajitorie. ♦ Fig. Incintare farmec vraja; putere ascunsa. Palatul plutea in magie Aurie. EMINESCU O. IV 97. O vint!... Tu prin a ta magie. Ma portzi ushor ferice in lumi necunoscute. ALECSANDRI P. III 386. Poetul se expriman limba sa; Intro limba de magie. BOLLIAC O. 114.

MAGÍE s. f. 1. complex de practici prin care se considera posibila actzionarea asupra realitatzii inconjuratoare cu ajutorul fortzelor supranaturale; vrajitorie. ♦ ~ neagra = magie propriuzisa care apeleaza la puterea demonilor; ~ alba = arta de a produce fenomene naturale care par miraculoase. 2. (fig.) putere de atractzie de fascinare; farmec seductzie. (< fr. magie lat. magia)

MAGÍE ~i f. 1) Ansamblu de procedee oculte prin care se crede k se pot produce fenomene miraculoase. 2) fig. Influentza puternica incontestabila care o exercita arta sau natura asupra omului. 3) Ocupatzie de magician. /<fr. magie

magie f. 1. pretinsa arta de a comanda fortzelor naturei; 2. fig. farmec: magia muzicei.

*magíe f. (lat. magia vgr. mageia. V. mag amagesc). SHtiintza magilor. Farmece vrajĭ o pretinsa shtiintza oculta pin puterea careĭa s’ar exercita o putere supranaturala asupra animalelor shi lucrurilor. Fig. Influentza extraordinara exercitata asupra omuluĭ de elocŭentza poezie sh. a. Magiĭ preutziĭ religiuniĭ luĭ Zoroastru cultivaŭ maĭ ales astronomia astrologia shi alte shtiintze oculte ceĭa ce a facut sa li se atribue o putere supranaturala a careĭ amintire s’a pastrat inca in cuvintu nostru magie. Aceasta pretinsa shtiintza careĭa i se atribuĭa efecte extraordinare shi miraculoase k dominarea elementelor evocarea mortzilor vindecarea bolnavilor sh. a. s’a introdus curind shi in Grecia unde de altfel k shi aĭurea poporu era deja stapinit de superstitziune k shi poporu romanesc care crede shi azĭ in farmece (vrajĭ descintece). Faptu k nicĭ azĭ n’aŭ disparut chear din Paris Berlin orĭ Londra carturaresele shi alte ghicitoare arata k cu toata civilizatziunea superstitziunea persista. In evu mediŭ in asupra Eŭropeĭ pe farmacatorĭ iĭ ardeaŭ de viĭ. La Cant. maghie (ngr. magía).

magíe s. f. art. magía g.d. art. magíei; pl. magíi art. magíile

magíe s. f. art. magía g.d. art. magíei; pl. magíi art. magíile

MAGÍE s. 1. v. vraja. 2. magie alba = teurgie. 3. v. farmec.

MAGIE s. 1. descintec farmec vraja vrajitorie (pop.) descintatura fapt facatura facut fermecatorie fermecatura legamint legatura meshteshug solomonie (inv. shi reg.) maiestrie (reg.) babarie boboana bolmoaja boscoana bosconitura farmazonie napratitura rivna rivnitura solomonarie. (A practica ~.) 2. magie alba = teurgie. 3. farmec fascinatzie incintare vraja (fig.) poezie. (~ minunata a noptzii.)

MAGÍE (< fr. lat.) s. f. 1. Ansamblu de procedee formule sau rituri mai mult sau mai putzin secrete prin care se utilizeaza fortze misterioase pentru obtzinerea unor rezultate contrare celor posibile prin tehnici obishnuite. M. implica o credintza intro continuitate confuza intre cosmos shi psihismul uman k shi cum ar fi traversate de acelashi curent de fortze. Etnologii disting: m. alba = m. buna obishnuita care manevreaza realitatea prin procedee precum fortza sonora a rostirii fortza creatoare a imaginii etc. servind interesului comunitatzii sau persoanei pentru alungarea spiritelor rele vindecarea victimelor vrajilor etc.; m. neagra = m. rea care invoca demonii spre a cauza moartea sau nenorocirea unei persoane. Traditzional evolutzia gandirii omeneshti este infatzishata in ordinea: m.religieshtiintza m. fiind interpretata k o forma primitiva de religie shi k o pseudoshtiintza. M. a jucat un rol important in religiile primitive dar nu este cu totul exclusa in timpurile moderne; anumite fenomene atribuite m. sunt de netagaduit; inca neexplicate de shtiintza ele tzin de competentza cunoashterii esoterice. 2. Fig. Putere de atractzie deosebita; farmec incantare seductzie (ex. m. muzicii).

MAGÍE s. f. 1. Totalitatea procedeelor formulelor gesturilor etc. prin care se crede k pot fi invocate anumite fortze mistice spre a produce miracole; practica acestor procedee formule etc.; (popular) vrajitorie fermecatorie. Meshteshugul maghiei foarte bine am invatzat. CANTEMiR ap. TDRG. Intru atita invatzase magia at putea face din om lup sau orice feli de fiara. SHINCAi HR. I 182/19. Venise sa ceara ajutoriul magiei spre a se ushura de torturele amorului ce simtzea. FILIMON O. II 280. Ramine naluca in zarea pustiei Regina trufasha regina magiei Frumoasa lui Meka. MACEDONSKI O. I 147. Magia shi fenomenele de telepatie erau in veacurile acelea practici curente. SADOVEANU O. XII 12. Magia e inceputul shtiintzei o shtiintza imaginativa shi naiva. RALEA S. T. I 27. ◊ Magie neagra = practica magica in care se invoca puterea demonilor. Patriarh al magiei negre aruncind din cind in cind pe masa un pumnal el istorisea. .. despre viatza sa. BACOVIA O. 237. Renashterea arata un interes profund pentru magia neagra fiindca ea vedea in demon un geniu cosmic. CALINESCU I. 164. Magie alba = arta de a produce prin mijloace naturale (bazate pe fenomene fizice chimice fiziologice psihologice etc.) efecte care par supranaturale sau miraculoase. V. iluzionism prestidigitatzie. ◊ Loc. adj. De magie = magic. V. f e e r i c. Poetul se exprima in limba sa. Intro limba de magie care ingeri o vorbesc; Oamenii de ea sencinta. BOLLIAC O. 114. SHiam facut din tineun inger blind k ziua de magie Cind in viatza pustiita rideo raza de noroc. EMINESCU O. I 29. ◊ E x p r. (Rar) K prin magie = deodata pe neashteptate k prin farmec k prin minune. Cerul se lumina k prin magie. FILIMON O. II 32. 2. Procedeu sau fenomen magic; vraja incintare. O poezie bine alcatuita... lucreaza k o maghie ori in ce suflet (a. 1827). BV III 548. Cladiri de visuri nalte magie triumfala Au fost deajuns o clipa k totul sa se darme! ALECSANDRI P. III 99. Seara se coborise prin aer cu lumini balaie cu magii fantastice dulci k un val de aur. F (1869) 42. Palatul plutea in magie Aurie. EMINESCU O. IV 97. Sufletul meu este raza cintec shi magie! SHi colorile din jurumi nimb al cerului divin. MACEDONSKI O. I 163 cf. 162. Oare pentru ce mai mult acest suspin. .. K totul poate eo repede magie. BACOVIA O. 185. 3. F i g. (De obicei cu determinari in genitiv) Putere irezistibila de atractzie de fascinare; farmec. Cf. NEGULICI COSTINESCU. Magia noptzii este sfinta... Matrozii melancolic cinta. MACEDONSKI O. I 153 cf. 27. Petale mor sub pashi strivite... Dar alte flori vin sanfloreasca Peste carare din magia Cuvintelor ce ne dezmiarda. DENSUSIANU L. A. 10. Pl.: (2 rar) magii. SHi: (invechit) maghie s. f. Din fr. magie. Maghie < gr. μαγεία.