MAGÍE s. f. 1. complex de practici prin care se considera posibila actzionarea asupra realitatzii inconjuratoare cu ajutorul fortzelor supranaturale; vrajitorie. ♦ ~ neagra = magie propriuzisa care apeleaza la puterea demonilor; ~ alba = arta de a produce fenomene naturale care par miraculoase. 2. (fig.) putere de atractzie de fascinare; farmec seductzie. (< fr. magie lat. magia)