MAGÍE (< fr. lat.) s. f. 1. Ansamblu de procedee formule sau rituri mai mult sau mai putzin secrete prin care se utilizeaza fortze misterioase pentru obtzinerea unor rezultate contrare celor posibile prin tehnici obishnuite. M. implica o credintza intro continuitate confuza intre cosmos shi psihismul uman k shi cum ar fi traversate de acelashi curent de fortze. Etnologii disting: m. alba = m. buna obishnuita care manevreaza realitatea prin procedee precum fortza sonora a rostirii fortza creatoare a imaginii etc. servind interesului comunitatzii sau persoanei pentru alungarea spiritelor rele vindecarea victimelor vrajilor etc.; m. neagra = m. rea care invoca demonii spre a cauza moartea sau nenorocirea unei persoane. Traditzional evolutzia gandirii omeneshti este infatzishata in ordinea: m.religieshtiintza m. fiind interpretata k o forma primitiva de religie shi k o pseudoshtiintza. M. a jucat un rol important in religiile primitive dar nu este cu totul exclusa in timpurile moderne; anumite fenomene atribuite m. sunt de netagaduit; inca neexplicate de shtiintza ele tzin de competentza cunoashterii esoterice. 2. Fig. Putere de atractzie deosebita; farmec incantare seductzie (ex. m. muzicii).