macel sn [At: RUSSO S. 147 / Pl: ~uri / E: pvb macelari] 1 Ucidere cu salbaticie a unei multzimi fara aparare Si: masacru (inv) macelarie (4). 2 Lupta. 3 Razboi.

MACÉL maceluri s. n. Ucidere de oameni in masa (mai ales in razboi in actziuni de reprimare de opresiune etc.); masacru carnaj. Neron!... E Roman flacari in lacrimi shin macel. MACEDONSKI O. I 107. Macelul senfierbinta Luptatorii sint piept la piept. VLAHUTZA O. A. II 119. Actziunea tzinu mult shi macelul fu mare cu pierdere mai multa din partea turcilor. BOLINTINEANU O. 262.

MACÉL ~uri n. Omor in masa (al unor oameni lipsitzi de aparare); masacru. /v. a macelari

macel n. 1. taiere; 2. fig. ucidere in massa mare varsare de sange: batalia se sfarshi cu un macel infricoshat. [Lat. MACELLUM].

macél n. pl. urĭ (lat. macĕllum shi maccĕllus tirg de carne peshte legume sh. a. de origine semitica de unde shi vgr. mákellon ingraditura tirg; it. macello 1. macelarie 2. macel mare ucidere de oamenĭ; pv. masel vfr. maisel; germ. metzel). Mare varsare de singe omenesc macelarie casapie: razboĭu mondial a fost un oribil macel.

macél s. n. pl. macéluri

macél s. n. pl. macéluri

MACÉL s. v. masacru.

MACEL s. masacru (livr.) carnaj hecatomba (inv. shi pop.) pierzanie pierzare (inv.) macelarie mesernitza taiere. (Mare ~ a mai fost.)

macél (macéluri) s. n. Masacru omor. Origine indoielnica. Ar putea reprezenta lat. macĕllum (Pushcariu 1007) cf. it. macello prov. masel v. fr. maisel; dar nu apare in texte vechi shi nu este popular. Dupa Tiktin shi Candrea imprumut literar din it. macello; aceasta ipoteza ar fi plauzibila daca sar presupune k cuvintul urmator cu suf. de agent sar mentzine datorita cuvintului simplu. Der. macelar s. m. (casap) din lat. macĕllarius (Pushcariu 1008; CandreaDens. 1035; lipseshte in REW 5200) cf. ngr. μαϰέλλάρης de unde alb. makjeljar it. macellaio; macelaresc adj. (de macelar) atestat la Radu Popescu la inceputul sec. XVIII; macelareasa s. f. (nevasta macelarului); macelari vb. (a omori a extermina); macelarie s. f. (magazin de carne).

MACÉL s. n. Actziune singeroasa indreptata de obicei impotriva unei multzimi fara aparare ; omor (in masa) masacru macelarie (2) (livresc) carnaj (invechit) macelarie (3); fig. razboi lupta. Acele cimpii ce fumegau de pirjol shi de macel. RUSSO S. 147 cf. PONTBRIANT D. COSTINESCU. Actziunea tzinu mult shi macelul fu mare cu pierdere mai multa din partea turcilor. BOLINTINEANU O. 262. Macelul continua pina la amiazi. MAIORESCU D. II 106. Dupe terminarea acelor naprasnice maceluri legiuni de zugravi shi de petrari erau osinditzi k sa ashtearna pe ziduri. . . toate acele nemarginite epopee vinatoreshti. ODOBESCU S. III 79. Neron! . . . E Roman flacari in lacrimi shin macel. MACEDONSKI O. I 107. Macelul senfierbinta. Luptatorii sint piept la piept. VLAHUTZA O. A. II 119. Aceasta nu ne impiedica de a simtzi groaza impotriva macelurilor intre oameni. GHEREA ST. CR. II 85 cf. DDRF BARCIANU BRAESCU A. 218. Le vorbeshte despre eroism shii indeamna la un nou macel. SAHIA N. 21. SHtiau intii shi mai ales recrutzii k le vine rindul sa se duca la macel. SADOVEANU M. C. 72. cf. id. 187. Din pricina k luase aspre masuri pentru a impiedica macelul armenilor i se zicea de turci in batjocura ghiaurpasha. BART S. M. 22. De teama unui nou macel guvernul trimise pe inserate pe mitropolitul Neofit cu careta sa fagaduiasca lui Solomon iertarea daca se va preda. CAMIL PETRESCU O. II 478. O buna parte din comediile sale Aristofan lea consacrat. . . biciuirii shi ridiculizarii atzitzatorilor la maceluri. V. ROM. septembrie 1954 210 cf. BOUREANU S. P. 2. Pl.: maceluri. Postverbal al lui macelari.