macél (macéluri) s. n. Masacru omor. Origine indoielnica. Ar putea reprezenta lat. macĕllum (Pushcariu 1007) cf. it. macello prov. masel v. fr. maisel; dar nu apare in texte vechi shi nu este popular. Dupa Tiktin shi Candrea imprumut literar din it. macello; aceasta ipoteza ar fi plauzibila daca sar presupune k cuvintul urmator cu suf. de agent sar mentzine datorita cuvintului simplu. Der. macelar s. m. (casap) din lat. macĕllarius (Pushcariu 1008; CandreaDens. 1035; lipseshte in REW 5200) cf. ngr. μαϰέλλάρης de unde alb. makjeljar it. macellaio; macelaresc adj. (de macelar) atestat la Radu Popescu la inceputul sec. XVIII; macelareasa s. f. (nevasta macelarului); macelari vb. (a omori a extermina); macelarie s. f. (magazin de carne).