MACÉL s. n. Actziune singeroasa indreptata de obicei impotriva unei multzimi fara aparare ; omor (in masa) masacru macelarie (2) (livresc) carnaj (invechit) macelarie (3); fig. razboi lupta. Acele cimpii ce fumegau de pirjol shi de macel. RUSSO S. 147 cf. PONTBRIANT D. COSTINESCU. Actziunea tzinu mult shi macelul fu mare cu pierdere mai multa din partea turcilor. BOLINTINEANU O. 262. Macelul continua pina la amiazi. MAIORESCU D. II 106. Dupe terminarea acelor naprasnice maceluri legiuni de zugravi shi de petrari erau osinditzi k sa ashtearna pe ziduri. . . toate acele nemarginite epopee vinatoreshti. ODOBESCU S. III 79. Neron! . . . E Roman flacari in lacrimi shin macel. MACEDONSKI O. I 107. Macelul senfierbinta. Luptatorii sint piept la piept. VLAHUTZA O. A. II 119. Aceasta nu ne impiedica de a simtzi groaza impotriva macelurilor intre oameni. GHEREA ST. CR. II 85 cf. DDRF BARCIANU BRAESCU A. 218. Le vorbeshte despre eroism shii indeamna la un nou macel. SAHIA N. 21. SHtiau intii shi mai ales recrutzii k le vine rindul sa se duca la macel. SADOVEANU M. C. 72. cf. id. 187. Din pricina k luase aspre masuri pentru a impiedica macelul armenilor i se zicea de turci in batjocura ghiaurpasha. BART S. M. 22. De teama unui nou macel guvernul trimise pe inserate pe mitropolitul Neofit cu careta sa fagaduiasca lui Solomon iertarea daca se va preda. CAMIL PETRESCU O. II 478. O buna parte din comediile sale Aristofan lea consacrat. . . biciuirii shi ridiculizarii atzitzatorilor la maceluri. V. ROM. septembrie 1954 210 cf. BOUREANU S. P. 2. Pl.: maceluri. Postverbal al lui macelari.