9 definiții pentru mărturisit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MĂRTURISÍT, -Ă, mărturisiți, -te, adj. Care este declarat, relatat; care este spus deschis, pe față. – V. mărturisi.
MĂRTURISÍT, -Ă, mărturisiți, -te, adj. Care este declarat, relatat; care este spus deschis, pe față. – V. mărturisi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
mărturisit1 sn [At: CORESI, ap. DHLR II, 298 / Pl: (rar) ~uri / E: mărturisi] 1-4 Mărturisire (1-4). 5 (Bis) Spovedanie. 6 Destăinuire. 7 (Îvr) Învățătură morală Si: precept, (înv) mărturie (14).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mărturisit2, ~ă a [At: VICIU, S. GL. 217 / Pl: ~iți, ~e / E: mărturisi] (Reg; pbl; îs) Mânz ~ Mânz fără iapă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mărturisít adj. m., pl. mărturisíți; f. sg. mărturisítă, pl. mărturisíte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MĂRTURISÍT adj. v. fățiș.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MĂRTURISIT adj. declarat, deschis, fățiș, recunoscut, vădit, (livr.) manifest. (Dușman ~ al războiului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Mărturisit ≠ mascat
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MĂRTURISIT1 s. n. (Învechit, rar) Învățătură, lege morală, precept, poruncă (bisericească); (învechit) mărturie (3). Eu venii câtră voi. . . să spui voao mărturisitul lu Dumnezeu. CORESI, ap. DHLR II, 298. – V. mărturisi.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂRTURISIT2, -Ă adj. (Regional, în sintagma) Mînz mărturisit = „ mînz străin, orfan ” (Cizer-Zălau). VICIU, S. GL. 217. - Pl.: mărturisiți, -te. – V. mărturisi.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
mărturisit, mărturisităadjectiv
etimologie:
- mărturisi DEX '98 DEX '09