mascat¹, ~ă [At: HELIADE, D. J. 176/6 / Pl: ~ați, ~e / E: masca] 1-2 smf, a (Persoană) cu fața acoperită de mască¹ (1). 3 a (Îîs) Bal - Bal la care participanții poartă mască și, uneori, sunt deghizați. 4 a Care este ascuns privirilor Si: camuflat. 5 a# Care ascunde realitatea sub o aparență înșelătoare Si: disimulat.

mascat² s vz mușcată¹

MASCÁT, -Ă, mascați, -te, adj. Care poartă mască, acoperit cu o mască. Mă duc drept la el... Dar dacă o fi mascat? CARAGIALE, O. I 208. * Bal mascat = bal la care participanții sînt deghizați și poartă mască. Mulți și-au înfățișat războiul ca o bătaie de flori și confeti la șosea, ca un bal mascat în uniformă ARGHEZI, P. T. 69. Se răzbună punînd să se taie cozile Zoei cu prilejul unui bal mascat. BOLINTINEANU, O. 450. ♦ Care nu se vede, fiind acoperit de un alt obiect, de un strat de material etc.; ascuns, tăinuit. Ușa din dreapta tronului, fiind o ușă mascată, e acoperită toată cu catifea roșie brodată. CAMIL, PETRESCU, O. II 409.

mascat a. bal mascat, în care dansatorii poartă o mască și sunt deghizați.

*mascát, -ă adj. (fr. masqué). Ascuns supt mască: om mascat. Bal mascat, în care persoanele poartă măștĭ.

+mascat adj. m., s. m., pl. mascați; adj. f. mascată, pl. mascate

MASCÁT adj. 1. (înv.) măscuit. (Persoane ~.) 2. v. acoperit. 3. v. secret.

MASCÁT adj. v. disimulat.

MASCAT adj. 1. (înv.) măscuit. (Persoane ~.) 2. acoperit, ascuns, camuflat. (O ușă ~.) 3. ascuns, camuflat, secret. (Pătrunde pe o intrare ~.)

mascat adj. v. DISIMULAT.

Mascat ≠ mărturisit

MASCAT (MASQAT sau MUSCAT), capitala sultanatului Oman, situată în SE Pen. SArabia, în NE țării, port pe țărmul G. Oman; 380 mii loc. (1990, cu suburbiile Matrah, Ruwi, Sib, Madinat el-Qabus). Aeroport. Nod caravanier. Ind. chimică. Producție meșteșugărească. Export de curmale, fructe și pește uscat. Fundat în sec. 15; capitală din 1971.

MUSCAT v. Mascat.

mascat, mascați s. m. polițist care acționează cu cagula pe față; membru al unei brigăzi antiteroriste.

MASCÁT¹, -Ă adj. 1. (Despre oameni) Care poartă mască¹ (I 1), cu fața acoperită de mască. Peste cîteva minute veni însoțită de două dame și doi cavaleri mascați. ROM. LIT. 414¹/31. Mă duc drept la el. .. Dar dacă o fi mascat? CARAGIALE, O. I, 209. Din curțile albăstrite de înserare, ieșeau și intrau fantome mascate, purtînd în palme daruri și lucruri. KLOPSTOCK, F. 145. Ai ieșit la braț cu mica dona Diata, mascată și ea. CAMIL PETRESCU, T. II, 242. La crăciun, în sărbători, se făcea horă în care se prindea și brezaia, care era om sau femeie mascat. H IV 67. ◊ Bal mascat = bal la care participanții poartă mască și, uneori, sînt deghizați. Cf. HELIADE, J. 176/6. El nu s-a îmbrăcat ciobănește pentru bal mascat. GHEREA, ST. CR. III, 361. Mulți și-au înfățișat războiul ca o bătaie de flori și confeti la șosea, ca un bal mascat în uniformă. ARGHEZI, P. T. 69. A trecut de mult carnavalul și sezonul balurilor mascate. C. PETRESCU, A. R. 13. ◊ (Substantivat) Unii din oameni – bărbați, femei si copii-. . . se transformă în mascați; adică pun pe ochi, față, o mască pe care o cumpără înadins din oraș. I. CR. II, 186, cf. ALR II/I MN 81, 2 689/537, 682, A V 26. 2. Care este ascuns privirilor; camuflat. O ușă mascată. . . acoperită toată cu catifea roșie brodată. CAMIL PETRESCU, O. II, 409. 4 Care ascunde realitatea sub o aparență înșelătoare ; disimulat. Nicolaie Golescu, văzând că poate să iasă ceartă, din nou diplomat, propune și aci un fel de amînare mascată. CAMIL PETRESCU, O. II, 635, cf. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2 951. – Pl.: mascați, -te. – V. masca.

MASCAT² subst. v. mușcată¹.