recunoscut ~a a [At: MAIORESCU CR. I 320 / Pl: ~utzi ~e / E: recunoashte] 1 Identificat. 2 Acceptat (k bun k valabil). 3 Consacrat k autoritate in materie. 4 (D. un guvern un stat etc.) Acceptat k indreptatzit sashi exercite puterea shi sa intretzina relatzii diplomatice cu alte state. 5 Marturisit. 6 (D. un copil natural) Declarat k legitim.

RECUNOSCÚT A recunoscutzi te adj. 1. Identificat cunoscut. Raufacatorul recunoscut shia marturisit fapta. 2. Admis acceptat (k bun k valabil k existent k adevarat). Adevar recunoscut. ♦ (Despre persoane) Consacrat k autoritate in materie. Talent poetic unanim recunoscut. ♦ Marturisit declarat. Vina recunoscuta. ♦ (Jur.; despre un copil natural) Declarat k legitim. ♦ (Despre un guvern un stat etc.) Acceptat k indreptatzit sashi exercite puterea shi sa intretzina relatzii diplomatice cu alte state. 3. (Despre o pozitzie o formatzie militara etc.) Cercetat indeaproape cunoscut; care a facut obiectul unei recunoashteri (3).

RECUNOSCÚT A adj. Cunoscut; admis acceptat k autoritate in materie; celebru notoriu. ♦ Declarat marturisit. [< recunoashte].

RECUNOSCÚT A adj. 1. identificat cunoscut. 2. admis acceptat (k valabil). ◊ considerat consacrat k autoritate in materie; celebru. ◊ declarat marturisit. (< recunoashte)

*recunósc noscút a noáshte v. tr. (re shi cunosc dupa lat. recognóscere shi fr. reconnaitre). Imĭ aduc aminte shi cunosc ĭar ceĭa ce am cunoscut odata: recunosc un amic care nu lam vazut de mult cinele recunoashte drumu (Pop. cunosc). Disting dupa oarecare semne: lam recunoscut dupa voce (Pop. cunosc). Ajung sa constat: judecatoru ĭa recunoscut inocentza. Admit (marturisesc declar) k adevarat k existent k legitim: recunosc c’am greshit recunosc existentza luĭ Dumnezeŭ recunosc chitantzele iscalite de mine statele vecine aŭ recunoscut imediat independentza nouluĭ stat. Arat recunoshtintza (gratitudine): recunosc serviciu care mi laĭ facut atuncĭ (Pop. cunosc). Arm. Observ (explorez de aproape locurile shi pozitziunile dushmanuluĭ in ainte de lupta: ofitzeru recunoscuse bine pozitziunile. Jur. Declar k eŭ is tata vorbind de un copil natural: tatal luĭ la recunoscut. V. refl. Constat camĭ seamana: batrinu vazind mila fiuluĭ se recunoscu pe sine. Ma regasesc: in ceata asta de sharlatanĭ el singur nu se maĭ recunoshtea.

RECUNOSCÚT adj. 1. identificat. (Hotz ~.) 2. v. fatzish. 3. v. acceptat. 4. v. consacrat.

RECUNOSCUT adj. 1. identificat. (Hotz ~.) 2. declarat deschis fatzish marturisit vadit (livr.) manifest. (Dushman ~ al razboiului.) 3. acceptat admis (inv.) recept. (O opinie ~.) 4. consacrat cunoscut faimos notoriu renumit reputat vestit. (Un sportiv ~.)

Recunoscut ≠ nerecunoscut