opțiuni
  • info

15 definiții pentru notoriu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NOTÓRIU, -IE, notorii, adj. Cunoscut de multă lume, știut de toți; p. ext. remarcabil, renumit. – Din fr. notoire, lat. notorius.

NOTÓRIU, -IE, notorii, adj. Cunoscut de multă lume, știut de toți; p. ext. remarcabil, renumit. – Din fr. notoire, lat. notorius.

notoriu, ~ie a [At: BARCIANU / Pl: ~ii / E: fr notoire, lat notorius] 1 Care este cunoscut de multă lume Si: patent2, (rar) notoric, (prt) patentat. 2 (Pex) Renumit pentru ceva. 3 (Pex) Remarcabil.

NOTÓRIU, -ÓRIE, notorii, adj. Cunoscut de toată lumea, știut de toți.

NOTÓRIU, -IE adj. Cunoscut, știut de toți. [Pron. -riu. / cf. lat. notorius < notus – cunoscut].

NOTÓRIU, -IE adj. cunoscut, știut de toți; remarcabil, renumit. (< fr. notoire, lat. notorius)

NOTÓRIU ~e (~i) Care este cunoscut de toți. Lucrare ~e. /<fr. notoire, lat. notorius

notoriu a. care este sau poate fi cunoscut de toți. ║ adv. învederat.

* notóriŭ, -ie adj. (lat. notorius). Care e știut de toțĭ: fapt notoriŭ. Adv. Manifest, vizibil: afirmațiune notoriŭ falsă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

notóriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. notórie (-ri-e); pl. m. și f. notórii

notóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. sg. notórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. notórii

notoriu

notoriu, -torie; -torii pl. m. și f.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NOTÓRIU adj. 1. v. arhicunoscut. 2. v. consacrat. 3. v. evident.

NOTORIU adj. 1. arhicunoscut, proverbial, (rar) răscunoscut. (Un fapt ~.) 2. consacrat, cunoscut, faimos, recunoscut, renumit, reputat, vestit. (Un sportiv ~.) 3. evident, învederat, patent, vădit, (fig.) patentat. (O hoție ~.)

Notoriu ≠ necunoscut, obscur

Intrare: notoriu
notoriu adjectiv
  • pronunție: notorĭu
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • notoriu
  • notoriul
  • notoriu‑
  • notorie
  • notoria
plural
  • notorii
  • notoriii
  • notorii
  • notoriile
genitiv-dativ singular
  • notoriu
  • notoriului
  • notorii
  • notoriei
plural
  • notorii
  • notoriilor
  • notorii
  • notoriilor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

notoriu, notorieadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.