16 definiții pentru mâncare
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- argou (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MÂNCÁRE, (1) mâncări, (3) mâncăruri, s. f. 1. Acțiunea de a mânca și rezultatul ei. ◊ Poftă de mâncare = apetit. De mâncare sau de-ale mâncării = hrană, alimente. ◊ Loc. adj. De mâncare = comestibil. 2. (Abstract) Prânz; cină, masă. 3. (Concr.) Ceea ce se mănâncă; hrană, aliment. ◊ Expr. A strica mâncarea degeaba = a trăi degeaba, fără a fi de vreun folos, a nu fi bun de nimic. A o duce într-o mâncare și într-o băutură = a petrece, a chefui întruna. ♦ Fel de bucate. ◊ Expr. Asta-i altă mâncare (de pește) = asta e cu totul altceva. A fi tot o mâncare de pește = a fi același lucru, a fi totuna. ♦ Fig. (Fam. și depr.) Soi, fel. – V. mânca.
mâncare sf [At: PSALT. 230 / Pl: (2, 3) ~cări și (3) ~uri / E: mânca] 1 Mestecare și înghițire de alimente Si: mâncat1 (1), (îrg) mâncătură (1). 2 (Îs) Poftă de ~ Stare a organismului care determină consumarea unei cantități de mâncare Si: apetit. 3 (Îs) De ~ sau de-ale (sau de-a, rar ale) ~cării Hrană. 4 (Îla) De ~ Comestibil. 5 (Înv; îs) ~a păsărilor Ciuguleală. 6 (Înv; fig) Exploatare. 7 (Înv; fig) Jaf. 8 Prânz. 9 Cină. 10 (Ccr) Ceea ce se mănâncă. Si: hrană, masă1 (43), (pop) bucate. 11 (Spc) Hrană gătită. 12 (Pfm; îe) A strica ~a degeaba A trăi fără a fi de vreun folos. 13 (Îs) Mâncări și băuturi Ospețe. 14 (Îe) A o duce (sau a petrece etc. tot) într-o ~ și (într-o) băutură A chefui foarte des. 15-16 (Pfm; îe; îla) (Asta-i) altă ~ de pește (Asta-i) cu totul altceva. 17-18 (Pfm; îe; îla) (A fi) tot o ~ de pește (A fi) același lucru. 19 (Reg; spc) Tocană. 20 Nutreț pentru vite. 21 (Înv; csc) Roade ale câmpului. 22 (Înv; îla) Cu ~ Roditor. 23 (Fam; fig; dep) Soi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÂNCÁRE, (2,3) mâncări, s. f. 1. Acțiunea de a mânca și rezultatul ei. ◊ Poftă de mâncare = apetit. De mâncare sau de-ale mâncării = hrană, alimente. ◊ Loc. adj. De mâncare = comestibil. 2. (Abstract) Prânz; cină, masă. 3. (Concr.) Ceea ce se mănâncă; hrană, aliment. ◊ Expr. A strica mâncarea degeaba = a trăi degeaba, fără a fi de vreun folos, a nu fi bun de nimic. A o duce într-o mâncare și într-o băutură = a petrece, a chefui întruna. ♦ Fel de bucate. ◊ Expr. Asta-i altă mâncare (de pește) = asta e cu totul altceva. A fi tot o mâncare de pește = a fi același lucru, a fi totuna. ♦ Fig. (Fam. și depr.) Soi, fel. [Pl. și: (3) mâncăruri] – V. mânca.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MÂNCÁRE ~ări f. 1) v. A MÂNCA. * De ale ~ării alimente, hrană. A tăia cuiva pofta de ~ a face să nu mai poată mânca. A fi de ~ a fi comestibil. 2) Preparat culinar care servește drept hrană. ~ de pește. ~ăruri reci. ~ăruri calde. ◊ A strica ~area degeaba a nu aduce nici un folos; a nu fi bun de nimic. 3) la pl. Feluri de hrană; bucate. 4) fig. fam. Soi de lucruri, de obiecte. * Asta-i altă ~ (de pește) a) asta-i cu totul altceva; b) acum mai înțeleg. [G.-D. mâncării; Pl. și mâncăruri] /v. a mânca
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mâncare f. 1. acțiunea de a mânca: mâncarea prea multă e vătămătoare; 2. masă, dejun, prânz: mâncare de seară; 3. ceea ce se dă de mâncare, bucate: mâncări delicioase.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÎNCÁRE, (2) mîncări, s. f. 1. Acțiunea de a mînca. Îl așezau între ele tot timpul mîncării și-i țineau de urît cu vorba, BASSARABESCU, V. 4. Tatăl meu era nepot viteazului Sfarmă-Piatră, care avea obicei cînd se punea la masă să înghită mai întîi șepte, opt bolovani ca să-i facă poftă de mîncare. NEGRUZZI, S. I 246. Nu avea poftă de mîncare, căci de frică îi trecusă foamea, dorind mai mult ca să se odihnească. DRĂGHICI, R. 40. ◊ Expr. A-i trece (cuiva) pofta de mîncare v. trece. A(-i) tăia (cuiva) pofta de mîncare v. tăia. De-ale (sau, regional, de-a) mîncării = hrană. Nevestele și fetele găteau de-ale mîncării. BUJOR, S. 132. Voi lucrați, că eu mă duc să pregătesc ceva de-a mîncării. CREANGĂ, P. 9. 2. (Concretizat) Ceea ce se mănîncă, ceea ce (se) servește pentru alimentare; hrană, aliment. Pe-o măsuță cu trei picioare aburea mîncarea. SADOVEANU, O. VII 65. Mîncarea e bună și vinul și mai bun. CARAGIALE, P. 45. Flăcăul pune mîncarea în traistă, înjugă boii la car. CREANGĂ, P. 142. Să intrăm în sat cu soare, C-am o mîndră ca ș-o floare Ce ne-așteaptă cu mîncare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 24. ◊ Expr. A strica mîncarea degeaba = a trăi degeaba, fără să fie de vreun folos. Din trei feciori, cîți are tata, nici unul să nu fie bun de nemica?! Apoi drept să vă spun că atunci degeaba mai stricați mîncarea, dragii mei. CREANGĂ, P. 188. ♦ (Mai ales la pl.) Fel de alimente, hrană. De mult n-am mai mîncat mîncări moldovenești. SADOVEANU, M. 180. După borșul polonez, veneau mîncări grecești. NEGRUZZI, S. I 151. ♦ Expr. Asta-i altă mîncare (de pește) = asta e cu totul altceva. Fig. (Familiar, depreciativ) Soi, fel. Ia spune-mi, te rog, ce mîncare-i cucoana Marieta, musafirul d-tale de la Iași?... – Ce mîncare să fie? Ia, o babă nebună și nimic mai mult. HOGAȘ, H. 88. – Pl. și: (2) mîncăruri (CAMIL PETRESCU, O. I 187).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mîncáre f., pl. ărĭ Acțiunea de a mînca. Ceĭa ce se mănîncă, aliment, bucate; ĭaurtu e o mîncare care prelungește vĭața. Masă, prînz orĭ cină: doŭă mîncărĭ pe zi, a da cuĭva mîncare (subst.) saŭ de mîncare = de mîncat (verb). – Pop. se zice și a adus demîncarea (subst.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mâncáre s. f., g.-d. art. mâncắrii; (acțiuni) pl. mâncắri, (feluri de mâncare) mâncắruri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mâncáre s. f., g.-d. art. mâncării; pl.(acțiuni) mâncări/(feluri de mâncare) mâncăruri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
de mâncáre prep. + s. f.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MÂNCÁRE s. 1. (mai ales în vorbirea copiilor) păpare, (înv. și pop.) ospătare, (fam.) halire, (depr.) rumegare. (~ felului întâi, la masă.) 2. consumare, mâncat, (înv. și reg.) mâncătură, (fam.) halire. (După ~ unui codru de pâine.) 3. alimentare, alimentație, hrănire, mâncat, nutrire, nutriție. (În timpul ~rii.) 4. v. masă. 5. (concr.) aliment, hrană, (mai ales în vorbirea copiilor) papă, (livr.) nutriment, (pop.) bucate (pl.), demâncare, demâncat, legumă, merinde (pl.). de-ale gurii, (reg.) cost, tain, (Transilv., Maram. și Bucov.) menajă, (înv.) piștă, vipt, (fam.) haleală, (fam. depr.) crăpelniță. (Ce ~ ai luat la drum?)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MÎNCARE s. 1. consumare, mîncat, (înv. și reg.) mîncătură, (fam.) halire. (După ~ unui codru de pîine.) 2. alimentare, alimentație, hrănire, mîncat, nutrire, nutriție. (În timpul ~.) 3. masă, (înv. și pop.) ospăț, (pop.) bucate (pl.). (Haideți la ~.) 4. aliment, hrană, (mai ales în vorbirea copiilor) papă, (livr.) nutriment, (pop.) bucate (pl.), demîncare, demîncat, legumă, merinde (pl.), de-ale gurii, (reg.) cost, tain, (Transilv., Maram. și Bucov.) menajă, (înv.) piștă, vipt, (fam.) haleală, (fam. depr.) crăpelniță. (~ este indispensabilă omului; ce ~ ai luat la drum?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
MÂNCARE așternut, balast, bandarabas, clămpăneală, crăpelniță, gloanțe, glojdeală, goroveală, haleală, haleu, halimos, papă, păpică, potol, salafas.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a se înfige la mâncare expr. a mânca cu lăcomie.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
altă mâncare de pește expr. cu totul altceva; fără nicio legătură (cu cazul în speță)
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
asta-i altă brânză / căciulă / mâncare de pește / poveste expr. asta e cu totul altceva; nu are nicio legătură (cu cazul în speță)
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F126) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
mâncare, mâncări / mâncare, mâncărurisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a mânca și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Îl așezau între ele tot timpul mîncării și-i țineau de urît cu vorba, BASSARABESCU, V. 4. DLRLC
- Tatăl meu era nepot viteazului Sfarmă-Piatră, care avea obicei cînd se punea la masă să înghită mai întîi șepte, opt bolovani ca să-i facă poftă de mîncare. NEGRUZZI, S. I 246. DLRLC
- 1.1. Poftă de mâncare = apetit. DEX '09 DEX '98sinonime: apetit
- Nu avea poftă de mîncare, căci de frică îi trecusă foamea, dorind mai mult ca să se odihnească. DRĂGHICI, R. 40. DLRLC
-
-
- Nevestele și fetele găteau de-ale mîncării. BUJOR, S. 132. DLRLC
- Voi lucrați, că eu mă duc să pregătesc ceva de-a mîncării. CREANGĂ, P. 9. DLRLC
-
- De mâncare = comestibil. DEX '09 DEX '98sinonime: comestibil
-
-
- Pe-o măsuță cu trei picioare aburea mîncarea. SADOVEANU, O. VII 65. DLRLC
- Mîncarea e bună și vinul și mai bun. CARAGIALE, P. 45. DLRLC
- Flăcăul pune mîncarea în traistă, înjugă boii la car. CREANGĂ, P. 142. DLRLC
- Să intrăm în sat cu soare, C-am o mîndră ca ș-o floare Ce ne-așteaptă cu mîncare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 24. DLRLC
- 3.1. Fel de bucate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- De mult n-am mai mîncat mîncări moldovenești. SADOVEANU, M. 180. DLRLC
- După borșul polonez, veneau mîncări grecești. NEGRUZZI, S. I 151. DLRLC
- Asta-i altă mâncare (de pește) = asta e cu totul altceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A fi tot o mâncare de pește = a fi același lucru, a fi totuna. DEX '09 DEX '98
-
-
- Ia spune-mi, te rog, ce mîncare-i cucoana Marieta, musafirul d-tale de la Iași?... – Ce mîncare să fie? Ia, o babă nebună și nimic mai mult. HOGAȘ, H. 88. DLRLC
-
- A strica mâncarea degeaba = a trăi degeaba, fără a fi de vreun folos, a nu fi bun de nimic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Din trei feciori, cîți are tata, nici unul să nu fie bun de nemica?! Apoi drept să vă spun că atunci degeaba mai stricați mîncarea, dragii mei. CREANGĂ, P. 188. DLRLC
-
-
etimologie:
- mânca DEX '09 DEX '98