aliment sn [At: MACEDONSKI O. I 43 / Pl: ~e / E: fr aliment] 1 Substantza care serveshte la hranire Si: hrana. 2 (Jur; lpl) Mijloace de trai (acordate prin tribunal pentru intretzinerea parintzilor sotziei divortzate copiilor nascutzi din parintzi divortzatzi etc.).

ALIMÉNT alimente s. n. Orice substantza care serveshte k hrana. Piinea e un aliment esentzial. ◊ Fig. [Cartzile] sint moshtenirea noastra cea buna shi nepretzuita in care gasim aliment sufletului nostru. SADOVEANU C. 11.

ALIMÉNT alimente s. n. Orice lucru care serveshte k hrana. Fr. aliment (lat. lit. alimentum).

ALIMÉNT s.n. Preparat sau produs natural care se mananca shi ajuta la intretzinerea vietzii. [< fr. aliment cf. it. alimento < lat. alimentum].

ALIMÉNT s. n. produs natural sau preparat nutritiv servind k hrana. (< fr. aliment lat. alimentum)

ALIMÉNT ~e n. mai ales la pl. Produs in stare naturala sau prelucrat care serveshte k hrana. /<fr. aliment lat. alimentum

aliment n. 1. orice substantza buna de hrana nutriment; 2. fig. ceeace intretzine sau face sa subziste: lemnul este alimentul focului.

*alimént n. pl. e (lat. alimentum d. álere a nutri. V. inalt coalizez). Nutriment. Fig. Invatzatura e alimentu sufletuluĭ.

alimént s. n. pl. aliménte

alimént s. n. pl. aliménte

ALIMÉNT s. v. mancare.

ALIMENT s. hrana mincare (mai ales in limbajul copiilor) papa (livr.) nutriment (pop.) bucate (pl.) demincare demincat leguma merinde (pl.) deale gurii (reg.) cost tain (Transilv. Maram. shi Bucov.) menaja (inv.) pishta vipt (fam.) haleala (fam. depr.) crapelnitza.