opțiuni
  • info

12 definiții pentru mâncărică

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂNCĂRÍCĂ, mâncărele, s. f. 1. (Fam.) Diminutiv al lui mâncare (3). 2. (Reg.) Tocană. – Mâncare + suf. -ică.

MÂNCĂRÍCĂ, mâncărele, s. f. 1. (Fam.) Diminutiv al lui mâncare (3). 2. (Reg.) Tocană. – Mâncare + suf. -ică.

mâncărică sf [At: CARAGIALE, O. VII, 267 / Pl: ~ici / E: mâncare + -ică] 1-8 (Șhp) Mâncare (8-11) (puțină și bună) Si: măncărea (1-8), (reg) mâncăreană (1-8), mâncărușă (1-8), mâncărioară (1-8), mâncăriță (1-8). 9 (Rar) Gustare. 10 (Rar) Aperitiv. 11 (Mol) Tocană.

mâncărică f. l. fam. un fel de bucate de carne cu legume; 2. mâncare.

MÎNCĂRÍCĂ s. f. 1. (Familiar) Diminutiv al lui mîncare (2). Seara cînd se întoarseră, găsiră mîncărică și fierturică gata. ISPIRESCU, L. 337. Despre odihnă, mîncărică și băuturică să n-ai grijă. CARAGIALE, O. VII 267. 2. (Mold.) Tocană.

mîncărícă f., pl. ele (dim. d. mîncare). Fam. Mîncare, bucate.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!mâncărică (fam.) s. f., g.-d. art. mâncăricii; pl. mâncărici

mâncărícă (fam.) s. f., g.-d. art. mâncărícii; pl. mâncăréle, art. mâncărélele

mâncărícă s. f., pl. mâncăréle

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MÂNCĂRÍCĂ s. (reg.) mâncărioară, mâncăriță, mâncărușă. (O ~ cu carne.)

MÂNCĂRÍCĂ s. v. tocană.

MÎNCĂRICĂ s. (reg.) mîncărioară, mîncăriță, mîncărușă. (O ~ cu carne.)

mîncărică s. v. TOCANĂ.

Intrare: mâncărică
mâncărică1 (pl. e) substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâncărică
  • mâncărica
plural
  • mâncărele
  • mâncărelele
genitiv-dativ singular
  • mâncărele
  • mâncărelei
plural
  • mâncărele
  • mâncărelelor
vocativ singular —
plural —
mâncărică2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâncărică
  • mâncărica
plural
  • mâncărici
  • mâncăricile
genitiv-dativ singular
  • mâncărici
  • mâncăricii
plural
  • mâncărici
  • mâncăricilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mâncărică, mâncărelesubstantiv feminin

  • 1. familiar Diminutiv al lui mâncare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mâncărioară mâncăriță mâncărușă
    • format_quote Seara cînd se întoarseră, găsiră mîncărică și fierturică gata. ISPIRESCU, L. 337. DLRLC
    • format_quote Despre odihnă, mîncărică și băuturică să n-ai grijă. CARAGIALE, O. VII 267. DLRLC
  • 2. regional Tocană. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: tocană
  • comentariu Pentru plural se folosește forma mâncărele, iar pentru genitiv-dativ singular forma mâncărici. DOOM 2
etimologie:
  • Mâncare + sufix -ică. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.