LOGOFAT logofetzi s. m. 1. (In Evul Mediu in TZara Romaneasca shi in Moldova) Titlu de mare dregator in ierarhia boierilor romani membru al Sfatului domnesc; persoana care detzinea acest titlu. ◊ Mare logofat = (in Moldova) intaiul boier de divan care conducea Cancelaria domneasca shi in lipsa domnului sau a mitropolitului prezida Divanul; (in Muntenia) unul dintre cei mai de seama boieri de divan urmand dupa ban. Logofat al doilea = loctziitorul marelui logofat. Logofat al treilea = secretarul marelui logofat. Logofat de obiceiuri = dregator avand atributzii de maestru de ceremonii. Logofat de taina (sau domnesc) = secretar particular al domnului. Logofat de vistierie = secretar al vistieriei domneshti. ♦ SHeful Cancelariei domneshti. 2. (Inv.) Secretar scriitor intro cancelarie; gramatic diac pisar copist. 3. Vataf (la o moshie boiereasca). Din ngr. logothétis.

logofat sm [At: (a. 1631) GCR I 75/18 / V: (inv) ~fet (ivr) ~otet / Pl: ~fetzi / E: slv логофєтъ] 1 (Irg) Titlu de mare dregator in ierarhia boierilor romani membru al sfatului domnesc. 2 (Irg) Persoana care detzinea titlul de logofat (1). 3 (Irg; is) Mare ~ (sau ~ mare ~ul cel mare vel ~) Cel dintai boier din ierarhia sfatului domnesc in Moldova al treilea dupa marele ban shi marele vornic in Muntenia care conducea cancelaria domneasca shi in lipsa domnului sau a mitropolitului prezida Divanul. 4 (Irg; is) Al doilea ~ (sau ~ al doilea vtori ~) Loctziitor al marelui logofat (3). 5 (Irg; is) Al treilea ~ (sau ~ al treilea treti ~) Secretar al marelui logofat (3). 6 (Inv) Ministru. 7 (Inv; is) Mare ~ (al dreptatzii) ori ~ul cel mare (al dreptatzii) ~ul dreptatzii Ministru al justitziei. 8 (Inv; is) (Marele) ~ al credintzei (ori al pricinilor bisericeshti) ~ al cultelor Ministru al Cultelor. 9 (Ivr) Judecator. 10 (Inv) Titlu dat unor boieri care serveau in caz de razboi sub comanda marelui logofat (3) Si: (inv) roshu. 11 (Pex) Persoana instarita. 12 (Inv; is) ~ scriitor Secretar intro cancelarie Si: (inv) copist diac gramatic logofcel (1) logofetzel (1) pisar scrib uricar. 13 (Inv) Functzionar intro cancelarie Si: (inv) copist diac gramatic logofcel (2) logofetzel (2) pisar scrib uricar. 14 (Inv; is) ~ de divan Secretar al divanului domnesc care consemna dezbaterile shi urmarea indeplinirea hotararilor luate. 15 (Inv; is) ~ de taina (sau domnesc) Secretar particular al domnului. 16 (Inv; is) ~ de visterie (sau de camara) Secretar al visteriei domneshti. 17 (Inv; is) ~ de obiceiuri Maestru de ceremonii al curtzii domneshti. 18 (Pop; irn) Persoana care shtie sa scrie Si: (pop) intelectual. 19 (Inv) Vataf. 20 (Reg; pgn) Administrator. 21 (Mun) Dascal la biserica. 22 (Ivp; is) ~ de sat (ori de comuna) Notar comunal. 23 (Reg) Primar. 24 (Pop; k termen de adresare) Domnule.

LOGOFAT logofetzi s. m. 1. (In evul mediu in TZara Romaneasca shi in Moldova) Titlu de mare dregator in ierarhia boierilor romani membru al sfatului domnesc; persoana care detzinea acest titlu. ◊ Mare logofat = (in Moldova) intaiul boier de divan care conducea cancelaria domneasca shi in lipsa domnului sau a mitropolitului prezida divanul; (in Muntenia) unul dintre cei mai de seama boieri de divan urmand dupa ban. Logofat al doilea = loctziitorul marelui logofat. Logofat al treilea = secretarul marelui logofat. Logofat de obiceiuri = dregator avand atributzii de maestru de ceremonii. Logofat de taina (sau domnesc) = secretar particular al domnului. Logofat de vistierie = secretar al vistieriei domneshti. ♦ SHeful cancelariei domneshti. 2. (Inv.) Secretar scriitor intro cancelarie; gramatic diac pisar copist. 3. Vataf (la o moshie boiereasca). Din ngr. logothétis.

LOGOFẮT logofetzi s. m. 1. (Invechit) Titlu de mare demnitar in ierarhia boierilor romini din timpul orinduirii feudale. Mihnea porunci pivnicerilor sa iasa shi sal lase singur cu logofatul. ODOBESCU S. A. 97. Lapushneanul se puse in capul mesei avind in dreapta pe logofatul Trotushan. NEGRUZZI S. I 150. Continuatorul lui Miron a fost fiul sau logofatul Nicolaie Costin. BALCESCU O. I 62. ◊ Mare logofat = (in Moldova) intiiul boier de divan care conducea cancelaria domneasca shi in lipsa domnului sau a mitropolitului prezida divanul; (in Muntenia) unul dintre cei mai de seama boieri de divan urmind dupa «ban». Miron Costin care au fost mai pre urma logofat mare. BALCESCU O. I 184. Logofat al doilea = loctziitorul marelui logofat. Logofat al treilea = secretarul marelui logofat. Logofat de obiceiuri = maestru de ceremonii. Logofat de taina = secretar particular domnesc. Logofatul sau de taina (secretarul)... i dete in mina o scrisoare. FILIMON C. 140. ♦ SHeful cancelariei domneshti. 2. (Invechit) Secretar scriitor (intro cancelarie). (Ironic) Logofete brinzan cui lapte acrun calimari chiu shi vai prin buzunari. CREANGA A. 11. 3. (In orinduirea burghezomoshiereasca) Vataf; (mai demult) capetenia ispravniceilor shi a feciorilor boiereshti din serviciul unei moshii insarcinat cu supravegherea lor shi cu transmiterea ordinelor date de stapin. Domnul Cristea ia trimis veste printrun logofat calare. SADOVEANU M. C. 137. Logofatul zice mereu... k boierul se tzine de vorba cind fagaduieshte. REBREANU R. I 205. Logofete Ioane... Am venit sa ma jaluiesc. ALECSANDRI T. I 212.

LOGOFẮT ~étzi m. 1) (in evul mediu in TZara Romaneasca shi in Moldova; folosit shi k titlu pe langa numele respectiv) Boier cu functzia de preshedinte al divanului care avea in grija pecetea domneasca shi intocmirea hrisoavelor domneshti. 2) SHef al cancelariei domneshti. 3) inv. Slujbash intro cancelarie insarcinat cu copierea shi intocmirea actelor; copist; pisar; scrib. 4) Supraveghetor al slugilor de la o curte boiereasca. /<ngr. logothétis

LOGOFAT s.m. 1. (Mold. TZR) Boier de divan raspunzator de treburile cancelariei domneshtii (SHi in sintagmele logofat (ul) (cel) mare al doilea logofat logofat al treilea). A; Logofat mare giudecatoriu shi alesatoriu de ocine ispravnic pre o frunte de oameni de tzara ce sint curteni shi giudecatoriu tuturor cines cu strimbatatzi in tzara. URECHE. Facind caimacam pe Ion Buhus logofatul. NCL II 290; cf. VARLAAM; PSEUDOCOSTIN 15^v 18^v 28^r; NCL II 288 293; CANTEMIR HR. B: Au taiat pre banul Toma si pre Vlaicul logofatul. LET. TZR. 28^v; cf. LET. TZR. 34^v 40^v 75^r. 2. (TZR) Vataf vechil. Porunci Farao ispravnicilor norodului shi logofetzilor. BIBLIA (1688). Variante: logofet (VARLAAM). Etimologie: ngr. logothétis. Vezi shi logofeteasa. Cf. i s p r a v n i c (2) sh a f a r (2) v a t a f (3).

logofat m. od. 1. intaiul boier prezident al Divanului (in Muntenia Logofatul venia dupa marele Ban) intocmia documentele shi era mai marele peste ispravnici; 2. ministrul mai ales de justitzie: logofatul credintzei (bisericesc) al dreptatzii; logofat de obiceiuri maestrul de ceremonii al palatului domnesc; logofat de taina secretar domnesc; 3. titlu onorific ce se da boierilor cari steteau la tzara; 4. (de divan) scriitor de documente; 5. secretar copist: logofetzi de taina; 6. astazi: a) notar intr’o comuna rurala: logofat de sat; b) cel insarcinat cu transmiterea ordinelor in administratziunea unei moshii. [Gr. mod LOGOTHÉTES]. V. fatlogofat.

logofắt m. pl. etzĭ (ngr. logothétis d. vgr. logothétes [lógos cuvint socoteala shi tithemi pun]; vsl. logotheiŭ turc. loghofet). Vechĭ. Cancelar ministru (primu boĭer prezident al divanuluĭ redactoru documentelor shi shefu ispravnicilor. In TZara Romaneasca el venea in rang indata dupa marele ban). Marele logofat prezidentu divanuluĭ; al doĭlea logofat viceprezidentu divanuluĭ; al treilea logofat secretaru mareluĭ logofat. Logofatu credintzeĭ ministru de culturĭ (bisericile shi shcoalele). Logofatu dreptatziĭ ministru de justitzie. Logofatu de obiceĭurĭ maestru de ceremoniĭ al curtziĭ domneshtĭ. Logofat de taĭna secretar (maĭ ales domnesc) copist. Logofat de divan scriitor de documente. Titlu onorific boĭerilor de la tzara. Azĭ Munt. Pop. Notar (numit shi logofat de sat). Iconom intendent sh. a. (la tzara). Mold. Fecĭor boĭeresc. Fig. Iron. Intelectual tinar maĭ spalat scriitorash sh. a. (caruĭa i se zice: Logofete brinza in bete lapte acru’n calamarĭ chiŭ shi vaĭ pin buzunarĭ adica „e foarte sarac cu asemenea meserie”). V. boĭer.

logofet sm vz logofat

logotet sm vz logofat

LOGOFET s.m. v. logofat.

Evstratie (Logofatul) m. barbat instruit shi inalt demnitar sub VasileLupu a compilat Pravila acestui Domn shi Letopisetzul lui Urechia.

Gheorgache (Logofatul) m. carturar moldovean scrise in 1762: Condica obiceiurilor vechi shi noi a prea inaltzatzilor Domni al Moldovei.

Tautz (Logofatul) m. mare cancelar sub SHtefan cel Mare shi sub fiul sau Bogdan: el incheia in 1510 un tractat de pace intre Sigismund al Poloniei shi Bogdan apoi in 1513 fu trimis la Constantinopole sa inchine de buna voie Moldova Turcilor.

Vacarescu m. ilustra familie romana care a dat Munteniei o pleiada de poetzi: 1. (Banul Ienachitza) fruntashul invatzatzilor romani din sec. XVIII autorul primei Gramatici romane (1787) shi a unei Istorii a imparatzilor otomani (17401799); 2. (Clucerul Alecu) fiul celui precedent exilat din tzara shi mort in temnitzele Turciei catre 1795; 3. (Logofatul Nicolaie) al doilea fiu al lui Ienachitza (mort 1830); 4. (Logofatul Iancu) fiul lui Alecu inaugureaza poezia romana moderna (17861863).

logofắt s. m. pl. logofétzi

logofat s. m. pl. logofétzi

LOGOFAT s. 1. v. diac. 2. v. vataf.

LOGOFAT s. v. administrator vechil.

LOGOFAT s. 1. (IST.) diac gramatic pisar scrib scriitor uricar. (~ in cancelariile domneshti din tzarile romane.) 2. vataf (inv.) epistat ispravnic. (~ de moshie.)

logofat s. v. ADMINISTRATOR. VECHIL.

logofắt (logofétzi) s. m. 1. In vechea organizare sociala nobil de prim rang preshedinte al sfatului shi pastrator al sigiliului principatului; cancelar. 2. (Inv.) Ministru in diferite ramuri administrative: logofatul dreptatzii ministru de justitzie; logofatul Credintzei ministru al cultelor; logofat de obiceiuri maestru de ceremonii. 3. Secretar scrib. 4. (Munt.) Administrator de moshie. 5. (Mold.) Lacheu. 6. Titlu ironic dat tinerilor intelectuali sau celor cu pretentzii intelectuale. Mr. logothet. Ngr. λογοθέτης partzial prin intermediul sb. logotetĭ logofetĭ (Murnu 33; Tiktin; cf. Vasmer Gr. 91) cf. tc. logofet. Sec. XIV. Der. logofeteasa s. f. (nevasta de logofat); logofetzel s. m. (scrib copist); logofetzie s. f. (demnitatea de logofat).

EUSTRATIE Logofatul (?c. 1646) boier dregator shi carturar din Moldova. La porunca domnului Vasile Lupu a tradus in greceshte „Pravila aleasa” care constituie prima parte a „Cartzii romaneshti de invatzatura” tiparita la Iashi in 1646. Presupus autor al unui „Letopisetz moldovenesc” care lar fi cunoscut shi folosit Grigore Ureche.