LOGOFẮT logofetzi s. m. 1. (Invechit) Titlu de mare demnitar in ierarhia boierilor romini din timpul orinduirii feudale. Mihnea porunci pivnicerilor sa iasa shi sal lase singur cu logofatul. ODOBESCU S. A. 97. Lapushneanul se puse in capul mesei avind in dreapta pe logofatul Trotushan. NEGRUZZI S. I 150. Continuatorul lui Miron a fost fiul sau logofatul Nicolaie Costin. BALCESCU O. I 62. ◊ Mare logofat = (in Moldova) intiiul boier de divan care conducea cancelaria domneasca shi in lipsa domnului sau a mitropolitului prezida divanul; (in Muntenia) unul dintre cei mai de seama boieri de divan urmind dupa «ban». Miron Costin care au fost mai pre urma logofat mare. BALCESCU O. I 184. Logofat al doilea = loctziitorul marelui logofat. Logofat al treilea = secretarul marelui logofat. Logofat de obiceiuri = maestru de ceremonii. Logofat de taina = secretar particular domnesc. Logofatul sau de taina (secretarul)... i dete in mina o scrisoare. FILIMON C. 140. ♦ SHeful cancelariei domneshti. 2. (Invechit) Secretar scriitor (intro cancelarie). (Ironic) Logofete brinzan cui lapte acrun calimari chiu shi vai prin buzunari. CREANGA A. 11. 3. (In orinduirea burghezomoshiereasca) Vataf; (mai demult) capetenia ispravniceilor shi a feciorilor boiereshti din serviciul unei moshii insarcinat cu supravegherea lor shi cu transmiterea ordinelor date de stapin. Domnul Cristea ia trimis veste printrun logofat calare. SADOVEANU M. C. 137. Logofatul zice mereu... k boierul se tzine de vorba cind fagaduieshte. REBREANU R. I 205. Logofete Ioane... Am venit sa ma jaluiesc. ALECSANDRI T. I 212.