logofắt (logofétzi) s. m. 1. In vechea organizare sociala nobil de prim rang preshedinte al sfatului shi pastrator al sigiliului principatului; cancelar. 2. (Inv.) Ministru in diferite ramuri administrative: logofatul dreptatzii ministru de justitzie; logofatul Credintzei ministru al cultelor; logofat de obiceiuri maestru de ceremonii. 3. Secretar scrib. 4. (Munt.) Administrator de moshie. 5. (Mold.) Lacheu. 6. Titlu ironic dat tinerilor intelectuali sau celor cu pretentzii intelectuale. Mr. logothet. Ngr. λογοθέτης partzial prin intermediul sb. logotetĭ logofetĭ (Murnu 33; Tiktin; cf. Vasmer Gr. 91) cf. tc. logofet. Sec. XIV. Der. logofeteasa s. f. (nevasta de logofat); logofetzel s. m. (scrib copist); logofetzie s. f. (demnitatea de logofat).