leit ~a [At: I. GOLESCU C. / V: liit / Pl: ~itzi ~e / E: slv лѣѭ льꙗти] 1 a Care seamana perfect cu cineva sau cu ceva. 2 av (Icr poleit poreclit; ie) A fi ~ cu a semana ~ cu Asemenea cu... 3 av (Iae) A fi intocmai. 4 a (Inv; d. imbracaminte) Care cade perfect pe corpul cuiva Si: turnat. 5 a (Inv; d. oameni) Ale caror haine cad k turnate pe corp. 6 a (Rar; d. par) Rasfirat pe spate shi pe umeri. 7 a (Ivp) Lustruit. 8 a (Ivp; pex) Stralucitor.

LEÍT A leitzi te adj. 1. (Mai ales in expr.) A fi leit sau leitpoleit leitposeclit = a fi asemanator cu... a fi intocmai la fel aidoma cu... Sultanica era leitapoleita raposatul. DELAVRANCEA S. 11. Mumasa cum il vazu il cunoscu caci era leit tataseu. ISPIRESCU L. 144. Trei lulele de lut negru care sint leiteposeclite «lulele romineshti». ODOBESCU S. II 288. ◊ (Adverbial) Crucile care singerau in cimitir la para focului de sub troitza erau leit aceste trunchiuri de goruni. GALACTION O. I 268. 2. (Despre imbracaminte) Turnat (pe corp). Nu degeaba daduse cinci poli: i shedeau bine hainele nemtzeshti leite pe trup. SLAVICI O. I 329. Fracul il stringe... dar croitorul incredintzeaza k parca e leit pe trupul sau. NEGRUZZI S. I 238. ♦ (Despre oameni) Imbracat intro haina k turnata pe corp. Te faleshti k inaintetzi rasturnatai valvirtej Oshtile leiten zale demparatzi shi de viteji. EMINESCU O. I 147. ♦ Fig. (Despre par rar) Desfacut rasfirat (pe spate shi pe umeri). Alba dalba fata... Cu par aurit Pe umeri leit. ODOBESCU S. III 200. 3. (Rar; in poezia populara) Netezit lustruit stralucitor. Un porumb frumos leit... Despre apus a venit. ALECSANDRI P. P. 395. Pronuntzat: leit.

LEÍT ~ta (~tzi ~te) 1) Care se aseamana perfect; foarte asemanator. ~ tatasau. 2) (despre haine) Care este bine ajustat pe corp; turnat. /<sl. lejon

leit a. 1. turnat: cu par aurit pe umeri leit POP. oshtile leite in zale EM.; 2. fig. aidoma: e leit tatasau. [Dela un verb lei a topi = slav. LIĬATI].

leít a adj. (d. vsl. litĭ shi liĭatilĭeĭon a turna adica „turnat absolut potrivit”. V. leĭk 2 poleĭesc sleĭesc polivacĭ). Fam. Aidoma absolut identic: acest baĭat e leit tatasu fata e leita masa. Leit poleit absolut asemenea la chip.

liit ~a a av vz leit

leít (pop.) adj. m. pl. leítzi; f. leíta pl. leíte

leít adj. m. pl. leítzi; f. sg. leíta pl. leíte

LEÍT adj. v. intocmai.

LEÍT adj. v. lustruit netezit shlefuit turnat.

LEIT adj. (reg.) sleit. (E ~ maicasa.)

leit adj. v. LUSTRUIT. NETEZIT. SHLEFUIT. TURNAT.

leít (leíta) adj. 1. Poleit lustruit stralucitor. 2. Care vine k inelul pe deget care corespunde perfect. 3. Potrivit asemanator. De la un verb care nu se conjuga provenit din sl. lijati lĕją lĕješi „a topi” (Cihac II 168; Conev 76). Sensul ar fi de „facut dupa model” cf. fr. moulé cf. Iordan BF IX 149.

leít a leitzi te adj. (pop.) Aidoma la fel identic. Din sl. lijati „a topi a turna” cu sensul de „k turnat” (SHaineanu Scriban; Cihac Conev cf. DER; DEX MDA).