Definitzia cu ID-ul 501440:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
leít (leíta) adj. 1. Poleit lustruit stralucitor. 2. Care vine k inelul pe deget care corespunde perfect. 3. Potrivit asemanator. De la un verb care nu se conjuga provenit din sl. lijati lĕją lĕješi „a topi” (Cihac II 168; Conev 76). Sensul ar fi de „facut dupa model” cf. fr. moulé cf. Iordan BF IX 149.