LEÍT A leitzi te adj. 1. (Mai ales in expr.) A fi leit sau leitpoleit leitposeclit = a fi asemanator cu... a fi intocmai la fel aidoma cu... Sultanica era leitapoleita raposatul. DELAVRANCEA S. 11. Mumasa cum il vazu il cunoscu caci era leit tataseu. ISPIRESCU L. 144. Trei lulele de lut negru care sint leiteposeclite «lulele romineshti». ODOBESCU S. II 288. ◊ (Adverbial) Crucile care singerau in cimitir la para focului de sub troitza erau leit aceste trunchiuri de goruni. GALACTION O. I 268. 2. (Despre imbracaminte) Turnat (pe corp). Nu degeaba daduse cinci poli: i shedeau bine hainele nemtzeshti leite pe trup. SLAVICI O. I 329. Fracul il stringe... dar croitorul incredintzeaza k parca e leit pe trupul sau. NEGRUZZI S. I 238. ♦ (Despre oameni) Imbracat intro haina k turnata pe corp. Te faleshti k inaintetzi rasturnatai valvirtej Oshtile leiten zale demparatzi shi de viteji. EMINESCU O. I 147. ♦ Fig. (Despre par rar) Desfacut rasfirat (pe spate shi pe umeri). Alba dalba fata... Cu par aurit Pe umeri leit. ODOBESCU S. III 200. 3. (Rar; in poezia populara) Netezit lustruit stralucitor. Un porumb frumos leit... Despre apus a venit. ALECSANDRI P. P. 395. Pronuntzat: leit.