LEÁL, -Ă, leali, -e, adj. Care își respectă cuvântul, care este fidel față de angajamentul luat; corect, cinstit; sincer, franc³. [Pr.: le-al] – Din it. leale.

leal, ~ă a [At: NEGULICI, 404 / P: le-al / Pl: ~i, ~e / E: it leale] 1 (D. oameni) Care își respectă cuvântul dat, angajamentul etc. Si: parolist. 2 Corect. 3 Onest. 4 Sincer. 5-6 (D. însușiri, manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) Care denotă sinceritate sau corectitudine.

LEÁL, -Ă, leali, -e, adj. Care își respectă cuvântul, care este fidel față de angajamentul luat; corect, cinstit; sincer, franc. [Pr.: le-al] – Din it. leale.

LEÁL, -Ă, leali, -e, adj. (Despre oameni) Care își respectă cuvîntul dat; corect, sincer, cinstit. Acei cari l-au cunoscut pierdeau un amic sincer, leal, îndatoritor, totdeauna vesel și voios. GHICA, S. 68. ◊ (Substantivat) Cîte o amestecătură bizară de bun și de rău, de leal și de perfid. BOLINTINEANU, O. 419. – Pronunțat: -le-al.

LEÁL, -Ă adj. Credincios cuvântului dat; sincer, cinstit. [Pron. le-al. / < it. leale].

LEÁL, -Ă adj. care își respectă cuvântul dat; sincer; cinstit, corect; fidel. (< it. leale)

LEÁL ~ă (~i, ~e) Care respectă fidel angajamentele luate; caracterizat prin onestitate și probitate; loial. [Sil. le-al] /<it. leale

leal a. onest și franc.

*leál, -ă adj. (it. leale, d. lat. legalis, legal; fr. loyal). Onest și sincer: om, caracter leal. Adv. În mod leal. – Barb. loĭal.

leál adj. m., pl. leáli; f. leálă, pl. leále

leál adj. m., pl. leáli; f. sg. leálă, pl. leále

leal.

LEÁL adj. v. cinstit.

LEÁL adj. v. cinstit, credincios, devotat, fidel, neprefăcut, nestrămutat, sincer, statornic.

LEAL adj. cinstit, corect, incoruptibil, integru, necoruptibil, onest, (livr.) prob, (înv.) neademenit, nemitarnic, (fig.) curat, nepătat. (Funcționar ~; comportare ~.)

leal adj. v. CINSTIT. CREDINCIOS. DEVOTAT. FIDEL. NEPREFĂCUT. NESTRĂMUTAT. SINCER. STATORNIC.

leál (leálă), adj. – Credincios, cinstit. It. leale. Este dubletul lui loial, adj. (leal), din fr. loyal, mai puțin folosit. – Der. lealitate (var. loialitate), s. f. (faptul de a fi loial), din it. lealtà, fr. loyauté.

LEAL, António Duarte Gomes (1848-1921), poet portughez. Versuri cu caracter satiric („Sfârșitul unei lumi”), evoluând spre romantism („Luminile Sudului”) și simbolism („Foamea lui Camōes”).