lastar² sn [At: LB / V: (irg) ~iu / Pl: ~e (rar sm) ~i / E: ger Lastarm] 1 (Trs) Parghie de lemn intrebuintzata la ridicat piatra morii. 2 Bara de lemn cu care se actzioneaza presa la teasc. 3 (Reg) Opritoare din lemn la car. 4 Bara de lemn cu care se blocheaza o intrare prin fixare dea curmezishul. 5 Prajina. 6 (Reg) Prajina cu care se impinge barca pentru a o desprinde de mal. 7 (Trs) Butuc. 8 Ciocan la mina pentru sfaramat piatra aurifera. 9 (Reg; lpl) Funii care leaga protzapul de cruce la car.

lastar¹ sm [At: (a. 1802) DOC. EC. 72 / V: (irg) lastariu^[1] (reg) ~a sf (irg) ~e ~iu / Pl: ~i (pop sn) ~e (reg sn) ~(i)uri / E: ngr βλαστάρι bg ластар] 1 Ramura tanara care se dezvolta din radacina sau din tulpina unei plante lemnoase. 2 (Prc) Ramura tanara de vitza de vie. 3 (Reg) Altoi. 4 (Reg) Mugur. 5 (Mpl) Teren acoperit cu arbori tineri shi tufe crescutzi in urma taierii unei paduri Si: lastarish (2). 6 (Reg; shis ~ sterp) Lastar¹ (1) care apare pe langa tulpina principala shi care nu rodeshte. 7 (Olt; pex) Radacina care apare pe butucul de vie aproape de suprafatza pamantului shi care de obicei se extirpa. 8 (Fig) Descendent. 9 (Reg) Ramura a coarnelor de cerb. 10 (Reg; sst) Pitulice (Troglodytes troglodytes).

LASTÁR lastari s. m. shi lastare s. n. Ramura tinara care rasare din radacina sau din tulpina unei plante. Salcimii cu trunchiurile sparte cu crengile retezate au dat lastare noi care leagana frunzish tinar in vint. STANCU U.R.S.S. 211. Tocmai... rasarea soarele shi luceau k unshi co vopsea trandafirie lastarii tineri din virfurile stejarilor. SADOVEANU O. VII 37. Din trunchiul mort... nashte viatza verdelui lastar. MACEDONSKI O. I 162. Vitza sadita scoate primavara lastare cu frunze shi rod. I. IONESCU P. 248. ♦ (Mai ales la pl.) Copacei tineri crescutzi dupa taierea unei paduri. Sari dintrun luminish de sub lastari un iepuroi batrin. SADOVEANU P. M. 52. Sprincenelei arcate urcau sub a lui frunte K tinere lastare sub umbra unui munte. MACEDONSKI O. I 214.

LASTÁR ~i m. 1) Ramura tanara care creshte din radacina sau din tulpina unei plante lemnoase; mlada; vlastar. 2) la pl. Copacei tineri crescutzi pe locul unde a fost taiata padurea. /<bulg. lastar

lastar m. 1. mugur de vie vitza tanara; 2. fig. descendentzi [Serb. LASTAR]. V. vlastar.

lastár V. vlastar.

lastariu sm vz lastar¹

lastara sf vz lastar¹

lastare sm vz lastar¹

lastariu¹ sm vz lastar¹

lastariu² sn vz lastar²

vlastar sn [At: BIBLIA (1688) 30¹/47 / V: (inv) ~e (Pl: ~tari) sf (reg) vra~ / Pl: ~e ~i sm / E: ngr βλαστάρι] 1 Ramura tanara subtzire shi flexibila care se dezvolta din radacina sau din tulpina unei plante lemnoase Si: lastar mlada mladitza. 2 (Fig) Descendent al unei familii.

vlastar s.n. s.m. 1 (bot.) Ramura tinara subtzire shi flexibila care se dezvolta din radacina sau din tulpina unei plante lemnoase (shi care poate servi k altoi); lastar. In umbra ei pasc inca mieii shajung vlastarii brazi puternici (MACED.). ◊ Fig. Papa Ioan al XXIIlea porunci... sa stirpeasca din radacina totzi vlastarii ereziei din via Domnului (EMIN.). 2 Fig. Descendent urmash coboritor al unei familii. Patru copii patru vlastari ce creshteau din plin (D. ZAMF.). • pl. n. e m. i. /<ngr. βλαστάρι.

vlastár shi lastár m. shi n. pl. e (ngr. vlastári d. vgr. blastárion; bg. vlastár shi lastár vsl. vlastarĭ). Ramura rasarita de curind: vlastarĭ tinerĭ rasaritzĭ din tulpinele unor gigantzĭ trintitzĭ de furtuna (A. Frunza VR. 1922 7 77). Fig. Odrasla progenitura: educarea tinerelor vlastare ultimu vlastar al uneĭ familiĭ. Munt. Lastarish: staŭ la umbra in lastar (Br.Voĭn. Puĭul). SHi vlastáre f. pl. arĭ.

lastár s. m. pl. lastári

lastár s. m. pl. lastári

lastar tare (mladitze).

LASTÁR s. (BOT.) mlada mladitza smicea vlastar (inv. shi pop.) odrasla (reg.) loaza mladoaca. (~ de salcie.)

LASTAR s. (BOT.) mlada mladitza smicea vlastar (inv. shi pop.) odrasla (reg.) loaza mladoak. (~ de salcie.)