vlastar s.n. s.m. 1 (bot.) Ramura tinara subtzire shi flexibila care se dezvolta din radacina sau din tulpina unei plante lemnoase (shi care poate servi k altoi); lastar. In umbra ei pasc inca mieii shajung vlastarii brazi puternici (MACED.). ◊ Fig. Papa Ioan al XXIIlea porunci... sa stirpeasca din radacina totzi vlastarii ereziei din via Domnului (EMIN.). 2 Fig. Descendent urmash coboritor al unei familii. Patru copii patru vlastari ce creshteau din plin (D. ZAMF.). • pl. n. e m. i. /<ngr. βλαστάρι.