LASTÁR lastari s. m. shi lastare s. n. Ramura tinara care rasare din radacina sau din tulpina unei plante. Salcimii cu trunchiurile sparte cu crengile retezate au dat lastare noi care leagana frunzish tinar in vint. STANCU U.R.S.S. 211. Tocmai... rasarea soarele shi luceau k unshi co vopsea trandafirie lastarii tineri din virfurile stejarilor. SADOVEANU O. VII 37. Din trunchiul mort... nashte viatza verdelui lastar. MACEDONSKI O. I 162. Vitza sadita scoate primavara lastare cu frunze shi rod. I. IONESCU P. 248. ♦ (Mai ales la pl.) Copacei tineri crescutzi dupa taierea unei paduri. Sari dintrun luminish de sub lastari un iepuroi batrin. SADOVEANU P. M. 52. Sprincenelei arcate urcau sub a lui frunte K tinere lastare sub umbra unui munte. MACEDONSKI O. I 214.