10 definiții pentru juruință
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
JURUÍNȚĂ, juruințe, s. f. (Înv. și reg.) Făgăduială solemnă, jurământ. [Pl. și: juruinți] – Jurui1 + suf. -ință.
JURUÍNȚĂ, juruințe, s. f. (Înv. și reg.) Făgăduială solemnă, jurământ. [Pl. și: juruinți] – Jurui1 + suf. -ință.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
juruință sf [At: LET. I, 158/15 / Pl: ~țe, ~ți / E: jurui1 + -ință] (Îrg) 1 Legământ față de Dumnezeu. 2 Promisiune solemnă. 3 Făgăduială cu jurământ (5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JURUÍNȚĂ, juruințe și juruinți, s. f. (Învechit) Făgăduială solemnă; jurămînt. Ai ademenit-o cu juruinți mincinoase. NEGRUZZI, S. I 19.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JURUINȚĂ s.f. (Mold.) Făgăduință. A: Giuruințe cari le-au giuruit Dumnezău. VARLAAM. Ai trimis . . . giuruința ta pre șe[r]bii tăi, pre părinții noștri. DM, 34r. Acestea sînt giuruințele filozofilor. E 1779, 13v; cf. URECHE; PRAV.; CANTEMIR, HR. // C: Giuruința lui Pavel Apostol. C 1737, 19r. Etimologie: jurui + suf. -ință. Vezi și jurui, juruire, juruit, juruită. Cf. f ă g a d ă, f ă g ă d a ș, f ă g ă d u i a l ă, j u r u i r e, j u r u i t ă.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
juruință f. promisiune solemnă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
juruínță f., pl. e. Promisiune solemnă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
juruínță (înv., reg.) s. f., g.-d. art. juruínței; pl. juruínțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
juruínță s. f., g.-d. art. juruínței; pl. juruínțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
JURUÍNȚĂ s. v. angajament, asigurare, cuvânt, fagăduială, făgăduință, jurământ, legământ, promisiune, vorbă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
juruință s. v. ANGAJAMENT. ASIGURARE. CUVÎNT. FĂGĂDUIALĂ. FĂGĂDUINȚĂ. JURĂMÎNT. LEGĂMÎNT. PROMISIUNE. VORBĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
juruință, juruințesubstantiv feminin
- 1. Făgăduială solemnă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ai ademenit-o cu juruinți mincinoase. NEGRUZZI, S. I 19. DLRLC
- 1.1. Legământ față de Dumnezeu. MDA2
- 1.2. Promisiune solemnă. MDA2
-
-
etimologie:
- Jurui + sufix -ință. DEX '09 MDA2 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.