opțiuni
  • info

12 definiții pentru ipotetic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IPOTÉTIC, -Ă, ipotetici, -ce, adj. Bazat pe o ipoteză; prezumtiv, presupus; nesigur. – Din fr. hypothétique.

IPOTÉTIC, -Ă, ipotetici, -ce, adj. Bazat pe o ipoteză; prezumtiv, presupus; nesigur. – Din fr. hypothétique.

ipotetic, ~ă [At: CANTEMIR, IST. 34 / V: (înv) h~ / Pl: ~ici, ~ice[1] / E: fr hypothétique, ngr ὑποθετικός] 1 a Bazat pe o ipoteză (1). 2-3 a, av (În mod) prezumtiv. 4-5 a, av (În mod) nesigur. 6 a (Log) Care este compus din două judecăți categorice legate prin cuvintele „dacă... atunci”. corectată

  1. În original, pluralul greșit accentuat: ~ici, ~ice — LauraGellner

IPOTÉTIC, -Ă, ipotetici, -e, adj. Bazat pe o ipoteză, presupus, nesigur. Într-un album antropologic, am văzut reconstituirea ipotetică a pitecantropului. IBRĂILEANU, A. 177. Cînd trecem de la aceste considerații teoretice și ipotetice în domeniul artei reale, cîmpul ce ni se deschide e... întins. GHEREA, ST. CR. II 85. Comisiunea lexicografică este invitată a... înlătura considerațittnile ipotetice asupra etimologiei cuvintelor. ODOBESCU, S. II 342.

IPOTÉTIC, -Ă adj. Bazat pe o ipoteză, de ipoteză. ♦ (Log.; despre judecăți) Care sunt compuse din două judecăți categorice legate prin cuvintele „dacă... atunci”. ♦ Presupus, nesigur. [< fr. hypothétique].

IPOTÉTIC, -Ă adj. bazat pe o ipoteză; presupus, nesigur. ◊ (log.; despre judecăți) din două judecăți categorice legate prin cuvintele „dacă... atunci”. (< fr. hypothétique, lat. hypotheticus)

IPOTÉTIC ~că (~ci, ~ce) Care are caracter de ipoteză; bazat pe presupuneri; presupus. /<fr. hypothetique, lat. hypotheticus

ipotetic a. fundat pe o ipoteză: nesigur, îndoelnic.

*ipotétic, -ă adj. (vgr. ῾ypothetikós. V. sin-tetic). Bazat pe ipoteză, presupus, nesigur. Adv. În mod ipotetic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ipotétic adj. m., pl. ipotétici; f. ipotétică, pl. ipotétice

ipotétic adj. m., pl. ipotétici; f. sg. ipotétică, pl. ipotétice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IPOTÉTIC adj. presupus, prezumtiv, (livr.) conjectural, prezumat, (înv.) prezumt. (Autorul ~ al unei poezii.)

IPOTETIC adj. presupus, prezumtiv, (livr.) prezumat, (înv.) prezumt. (Autorul ~ al unei poezii.)

Intrare: ipotetic
ipotetic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ipotetic
  • ipoteticul
  • ipoteticu‑
  • ipotetică
  • ipotetica
plural
  • ipotetici
  • ipoteticii
  • ipotetice
  • ipoteticele
genitiv-dativ singular
  • ipotetic
  • ipoteticului
  • ipotetice
  • ipoteticei
plural
  • ipotetici
  • ipoteticilor
  • ipotetice
  • ipoteticelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ipotetic, ipoteticăadjectiv

  • 1. Bazat pe o ipoteză. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: conjectural nesigur presupus prezumat prezumt prezumtiv
    • format_quote Într-un album antropologic, am văzut reconstituirea ipotetică a pitecantropului. IBRĂILEANU, A. 177. DLRLC
    • format_quote Cînd trecem de la aceste considerații teoretice și ipotetice în domeniul artei reale, cîmpul ce ni se deschide e... întins. GHEREA, ST. CR. II 85. DLRLC
    • format_quote Comisiunea lexicografică este invitată a... înlătura considerațiunile ipotetice asupra etimologiei cuvintelor. ODOBESCU, S. II 342. DLRLC
    • 1.1. logică (Despre judecăți) Care sunt compuse din două judecăți categorice legate prin cuvintele „dacă... atunci”. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.