5 definiții pentru presupus (adj.)
Explicative DEX
PRESUPÚS2, -Ă, presupuși, -se, adj. Prezumtiv. – V. presupune.
PRESUPÚS2, -Ă, presupuși, -se, adj. Prezumtiv. – V. presupune.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PRESUPÚS2, -Ă, presupuși, -se, adj. Despre care există presupunerea că este într-un anumit fel, bănuit, închipuit. În unele sate, moșierii, întorși acasă subt ocrotirea armatei și găsindu-și avutul prădat, au început să se facă singuri instructori, judecători și executori ai presupușilor vinovați. REBREANU, R. II 297. Ce ai de te legi de mine pentru presupusa ta combinație de căsătorie? GHICA, A. 90.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
presupús adj. m., pl. presupúși; f. sg. presupúsă, pl. presupúse
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Relaționale
PRESUPÚS adj. 1. (înv. și pop.) prepus. (Lucruri certe și lucruri ~.) 2. v. bănuit. 3. v. ipotetic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PRESUPUS adj. 1. (înv. și pop.) prepus. (Lucruri spuse și lucruri ~.) 2. bănuit, închipuit, (franțuzism) prezumat, (înv.) prezumt. (Vinovații ~.) 3. ipotetic, prezumtiv, (livr.) prezumat, (înv.) prezumt. (Autorul ~ al unei poezii.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A4) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
presupus, presupusăadjectiv
- 1. Despre care există presupunerea că este într-un anumit fel. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- În unele sate, moșierii, întorși acasă subt ocrotirea armatei și găsindu-și avutul prădat, au început să se facă singuri instructori, judecători și executori ai presupușilor vinovați. REBREANU, R. II 297. DLRLC
- Ce ai de te legi de mine pentru presupusa ta combinație de căsătorie? GHICA, A. 90. DLRLC
-
etimologie:
- presupune DEX '98 DEX '09