invenina [At: PISCUPESCU O. 42/13 / V: (reg) ~erina ~vini~ / Pzi: ~nez (inv) ~nin / E: in + venin cf lat invenenare] 1 vt A face k ceva sa devina otravitor din cauza veninului Si: a otravi (reg) a inverunasha. 23 vtr (Fig) (A face sa devina sau) a deveni neplacut greu de suportat Si: a (se) inrautatzi. 45 vtr (Fig) A (se) umple de suparare Si: a (se) infuria. 67 vtr A (se) umple de invidie de ura. 89 vtr Fig) A (se) umple de amaraciune Si: a (se) amari a (se) mahni.

INVENINÁ inveninez vb. I. Tranz. 1. A omori cu ajutorul veninului; a otravi. Temete de paserea dracului caci no potzi invenina... cunoashte otrava. SADOVEANU D. P. 42. ♦ A vicia umplind de venin facind sa contzina venin. In capatul padurii ne ashteapta un balaor groaznic care invenineaza vazduhul cu suflarea lui. POPESCU B. II 17. ◊ Refl. Fig. Sint bolnav de inima shi de ficat shi daca ma turbura cineva mi se invenineaza singele. SADOVEANU M. C. 18. 2. Fig. A face k o situatzie sa devina neplacuta greu de suportat plina de amaraciuni. Rogojinaru deshi avea replica gata k sa nu mai invenineze lucrurile se multzumi sa mormaie ceva in farfuria lui. REBREANU R. I 41. Aducereaminte a celor doisprezece coconashi il supara neincetat shi i invenina toate placerile. NEGRUZZI S. I 87. ♦ (Cu privire la persoane) A face sa simta chinuri sufleteshti; a amari a inrai. Mereu ma invenineaza shi ma impunge k mam maritat cu taicatau. DUMITRIU N. 42. Varianta: veniná (ISPIRESCU L. 396 PANN P. V. I 122 PISCUPESCU O. 42) vb. I.

A INVENINÁ ~éz tranz. 1) A face sa se invenineze. 2) rar (substantze produse alimentare sau agricole etc.) A trata cu venin; a otravi. 3) fig. A umple de venin de amaraciune; a otravi. 4) inv. A ucide cu venin; a otravi. /<lat. invenerare

A SE INVENINÁ ma ~éz intranz. 1) (despre persoane) A se umple de venin; a deveni veninos. 2) fig. (despre situatzii ambiantze etc.) A deveni insuportabil. /<lat. invenerare

inveninà v. 1. a da venin; 2. a lua venin. [Lat. VENENARE].

venina v [At: CM II 311 / Pzi: ~nez 3 shi (ivr) venina / E: venin] 1 vt (Ivp) A inocula venin (1) intrun organism prin contactul cu o planta sau prin mushcatura respectiv intzepatura unui animal. 2 vt (Ivp) A otravi cu venin (7). 3 (Inv) A face sa devina otravitor. 4 (Inv; fig) A inrautatzi. 5 (Inv; fig) A face sa devina greu de suportat. 67 vtr (Ivp; fig) A (se) supara. 89 vtr (Inv; fig) A (se) mania.

veninat ~a a [At: CORESI EV. 202 / Pl: ~atzi ~e / E: venina] 13 (Irg) Veninos (13). 4 (Fig; d. oameni) Rau. 5 (Fig; d. oameni) Dushmanos. 6 (Fig; d. manifestari stari etc. ale oamenilor) Care tradeaza rautate. 7 (Fig; d. manifestari stari etc. ale oamenilor) Care este determinat de rautate. 8 (Fig; d. manifestari stari etc. ale oamenilor) Care este expresia dushmaniei a urii. 910 (Irg; d. lichide substantze etc.) Veninos (910). 11 (Inv; d. fiintze) Otravit cu venin (7). 12 (D. rani; in descantece) Infectat. 13 (D. boli; in descantece) Care provoaca infectzie.

VENINÁ vb. I v. invenina.

inveninéz v. tr. (d. venin k lat. venenare d. venenum venin; it. velenare pv. cat. enverinar fr. envenimer sp. pg. envenenar). Daŭ venin otravesc intoxic: tutunu invenineaza organizmu. Fig. Stric sufletu cu mincĭunĭ: demagogiĭ invenineaza poporu. Vechĭ shi veninéz.

veninát néz V. inveninez.

inveniná (a ~) vb. ind. prez. 3 invenineáza

inveniná vb. ind. prez. 1 sg. inveninéz 3 sg. shi pl. invenineáza

INVENINÁ vb. v. otravi.

INVENINA vb. a (se) otravi (pop.) a (se) venina a (se) verenosha (inv. shi reg.) a (se) topsica (inv.) a (se) adapa.