venina v [At: CM II 311 / Pzi: ~nez 3 shi (ivr) venina / E: venin] 1 vt (Ivp) A inocula venin (1) intrun organism prin contactul cu o planta sau prin mushcatura respectiv intzepatura unui animal. 2 vt (Ivp) A otravi cu venin (7). 3 (Inv) A face sa devina otravitor. 4 (Inv; fig) A inrautatzi. 5 (Inv; fig) A face sa devina greu de suportat. 67 vtr (Ivp; fig) A (se) supara. 89 vtr (Inv; fig) A (se) mania.