INVENINÁ inveninez vb. I. Tranz. 1. A omori cu ajutorul veninului; a otravi. Temete de paserea dracului caci no potzi invenina... cunoashte otrava. SADOVEANU D. P. 42. ♦ A vicia umplind de venin facind sa contzina venin. In capatul padurii ne ashteapta un balaor groaznic care invenineaza vazduhul cu suflarea lui. POPESCU B. II 17. ◊ Refl. Fig. Sint bolnav de inima shi de ficat shi daca ma turbura cineva mi se invenineaza singele. SADOVEANU M. C. 18. 2. Fig. A face k o situatzie sa devina neplacuta greu de suportat plina de amaraciuni. Rogojinaru deshi avea replica gata k sa nu mai invenineze lucrurile se multzumi sa mormaie ceva in farfuria lui. REBREANU R. I 41. Aducereaminte a celor doisprezece coconashi il supara neincetat shi i invenina toate placerile. NEGRUZZI S. I 87. ♦ (Cu privire la persoane) A face sa simta chinuri sufleteshti; a amari a inrai. Mereu ma invenineaza shi ma impunge k mam maritat cu taicatau. DUMITRIU N. 42. Varianta: veniná (ISPIRESCU L. 396 PANN P. V. I 122 PISCUPESCU O. 42) vb. I.