invechire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: invechi] 1 Degradare a obiectelor cu timpul. 2 Slabire a unei partzi a corpului din cauza batranetzii. 3 Imbunatatzire a vinului cu trecerea timpului prin dobandirea de buchet culoare shi gust deosebit. 4 Dainuire vreme indelungata. 5 Ieshire din uz. 6 Imbatranire.

INVECHÍRE invechiri s. f. Actziunea de a se invechi. 1. Deteriorare uzare. 2. Ieshire din uz din actualitate. 3. Raminere in urma.

invechi [At: PSALT. SCH. 330 / Pzi: ~chesc / E: in + vechi] 12 vtr (D. obiecte) A (se) face vechi. Si: a (se) uza a (se) degrada. 3 vr (D. o parte a corpului) A se slabi. 4 vt (D. vin) A se imbunatatzi cu trecerea timpului capatand buchet culoare shi un gust deosebit. 5 vr A dura vreme indelungata Si: a dainui. 6 vr A ieshi din uz. 7 vr (D. fiintze) A imbatrani.

INVECHÍ invechesc vb. IV. Refl. 1. A deveni vechi a se deteriora a se uza. Hainele mi sau invechit. ▭ Lucrurile frumoase nu senvechesc niciodata. CARAGIALE O. III 264. ♦ (Despre materiale) Ashi schimba in mod lent proprietatzile caracteristice; a imbatrini (2). 2. A ieshi din actualitate a nu mai corespunde. Poezia lui Eminescu nu se va invechi niciodata. 3. A ieshi din uz a nu se mai folosi. Multe expresii curente se invechesc cu timpul. 4. (Despre vin) A deveni vechi dobindind o calitate superioara. Intrebind pre un localnic de ce nu au vin vechi el imi raspunse k: ei nau obicei sal lase sa se invecheasca. NEGRUZZI S. I 315.

A INVECHÍ ~ésc tranz. A face sa se invecheasca. /in + vechi

A SE INVECHÍ pers. 3 se ~éshte intranz. 1) Ashi pierde calitatzile initziale prin trecerea timpului; a deveni vechi. 2) A nu mai corespunde epocii sau modei; a ieshi din uz; a se demoda. 3) (despre vin) A capata calitatzi deosebite prin pastrare indelungata. /in + vechi

invechí v. 1. a se face vechiu a se uza; 2. a ieshi din uz.

invechésc v. tr. (d. vechĭ). Fac vechĭ: timpu invecheshte toate. V. refl. Devin vechĭ ma uzez: haĭnele astea s’aŭ invechit. Ĭes din uz ma demodez: moda asta cuvintu acesta s’a invechit. Vechĭ vechesc: sa nu se vecheasca domnia (Cost. 1 263). V. imbatrinesc.

invechíre s. f. g.d. art. invechírii

invechíre s. f. g.d. art. invechírii

!invechí (a se ~) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se invechéshte imperf. 3 sg. se invecheá; conj. prez. 3 sa se invecheásca

invechí vb. ind. prez. 3 sg. invechéshte 3 pl. invechésc imperf. 3 sg. invecheá; conj. prez. 3 sg. shi pl. invecheásca

INVECHÍRE s. 1. v. deteriorare. 2. demodare perimare. (~ unor practici.)

INVECHIRE s. 1. degradare deteriorare stricare uzare (inv.) degradatzie. (~ mobilei.) 2. demodare perimare. (~ unor practici.)

INVECHÍ vb. 1. v. deteriora. 2. a se demoda a se perima. (Aceste practici sau ~.)

INVECHÍ vb. v. imbatrani trece veshteji.

INVECHI vb. 1. a (se) degrada a (se) deteriora a (se) strica a (se) uza (Mold.) a (se) hrentui (fam.) a (se) hirbui a (se) hodorogi a (se) paradi a (se) rablagi. (Mobila sa ~.) 2. a se demoda a se perima. (Aceste practici sau ~.)

invechi vb. v. IMBATRINI. TRECE. VESHTEJI.

A (se) invechi ≠ a (se) innoi