INVATZAMANT (1) invatzaminte s. n. 1. Precept din care se deduce un mod de a actziona de a gandi etc.; invatzatura. 2. Domeniul shi activitatea de instruire shi de educare (prin shcoli); p. ext. totalitatea institutziilor shcolare. ♦ Invatzamant la distantza = forma de invatzamant superior care nu implica prezentza la cursuri fiind destinat in primul rand persoanelor incadrate in munca. Invatza + suf. amant (dupa fr. enseignement).

invatzamant sn [At: CARAGIALE ap. TDRG / Pl: ~minte / E: invatza + amant] 1 Precept din care se deduce un mod de a actziona de a gandi etc. 2 Invatzare (3). 34 (Domeniu shi) activitate de educare shi instruire in shcoli Si: (inv) invatzatorie (12). 5 (Pex) Totalitate a institutziilor shcolare. 6 (Is) ~ public (sau de stat) Invatzamant (3) indrumat shi controlat de catre organele responsabile ale administratziei de stat. 7 (Is) ~ elementar Prima treapta de invatzamant (3) in care se predau cunoshtintze elementare. 8 (Is) ~ superior Cel mai inalt grad de invatzamant (3) predat in institute shi universitatzi. 9 Domeniu de activitate in care activeaza personalul didactic Si: invatzatura (7).

INVATZAMANT (1) invatzaminte s. n. 1. Precept din care se deduce un mod de a actziona de a gandi etc.; invatzatura. 2. Domeniul shi activitatea de instruire shi de educare (prin shcoli); p. ext. totalitatea institutziilor shcolare. Invatza + suf. amant (dupa fr. enseignement).

INVATZAMANT s. n. 1. proces de instruire shi educare in shcoala. ◊ (p. ext.) sistemul institutziilor shcolare dintro tzara. 2. domeniu de activitate a cadrelor didactice. 3. (pl.) concluzie trasa dintro experientza dintrun eveniment etc. (dupa fr. enseignement)

INVATZAMANT ~ínte n. 1) la sing. Activitate social organizata de instruire shi de educare a tinerei generatzii. 2) la sing. Totalitate a institutziilor de instruire dintro tzara. ~ public. ~ mediu. ~ superior. 3) Concluzie dedusa din practica vietzii sociale sau individuale; invatzatura; lectzie. ~intele istoriei. 4) fam. Indrumare data cuiva sau primita de cineva. /a invatza + suf.~amant

invatzamant n. 1. arta sau modul de a invatza instructziune: invatzamantul poate fi literar clasic tehnic shtiintzific agricol militar shi religios; 2. lucru invatzat povatza; 3. cariera de profesor: a intrat in invatzamant.

INVATZAMÍNT (1) invatzaminte s. n. 1. Concluzie teoretica shi practica a unei expuneri a unei intimplari a unui eveniment etc.; invatzatura. Marile dezbateri shtiintzifice din Uniunea Sovietica in jurul problemelor filozofiei lingvisticii biologiei shi fiziologiei descoperirile remarcabile ale savantzilor sovietici in domeniul structurii materiei vii al structurii atomului al cosmogoniei constituie izvoare de pretzioase invatzaminte pentru cadrele noastre shtiintzifice shi didactice. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 464. O notitza statistica foarte curioasa shi plina de invatzaminte. CARAGIALE S. U. 39. 2. Organizare a procesului de instructzie shi de educatzie (in shcoala); procesul de instructzie shi de educatzie a elevilor (in shcoala) (v. instructzie educatzie); p. ext. totalitatea institutziilor shcolare. In anii regimului de democratzie populara invatzamintul a luat un puternic avint. SCINTEIA 1953 nr. 2857. In bugetul pe 1951 al R.P.R. 12% din totalul cheltuielilor au fost destinate pentru invatzamint. IST. R.P.R. 749. ◊ Invatzamint public v. public. Invatzamint elementar v. elementar. Invatzamint mediu v. mediu. Invatzamint superior v. superior. Invatzamint de partid = forma de invatzamint organizat de partid in care se predau cunoshtintze din domeniul ideologiei marxistleniniste menite sa duca la ridicarea nivelului ideologic shi profesional al oamenilor muncii. 3. Domeniu in care activeaza cadrele didactice.

invatzamínt n. pl. inte (d. a invatza v. tr. dupa fr. enseignement). Actziunea modu de al invatza pe altu. Instructziune shcoala: invatzamintu primar secundar superior. Invatzatura lucru care te invatza: a da copiilor bune invatzaminte. Cariera de profesor: a intra in invatzamint.

invatzamant s. n. (precepte invatzaturi) pl. invatzamínte

invatzamant s. n. (precepte invatzaturi) pl. invatzamínte

INVATZAMANT s. 1. instructzie invatzatura (inv.) pedeapsa. (Procesul de ~.) 2. concluzie invatzatura (fig.) lectzie. (A tras ~mintele care se impuneau.)

INVATZAMINT s. 1. educatzie instructzie invatzatura (inv.) pedeapsa. (Procesul de ~.) 2. concluzie invatzatura (fig.) lectzie. (A tras ~mintele care se impuneau.)

invatzamant muzical parte constitutiva a invatzamantului general avand drept scop dezvoltarea unui anumit grad de capacitate muzicala generala sau speciala. In i. antic. teoria careia i se adauga o baza filosofica shi matematica era diferentziata de practica aceasta din urma fondata exclusiv pe imitatzia maestrului deci empirica. In ev. med. se mentzine distinctzia intre musicus shi cantor* practica instr. ocupand locul al treilea k apanaj al joculatores (v. jongleur) shi neintervenind decat k accesoriu in invatzamantul oficial. I. ocupa primele trei din cinci puncte in care era prevazut invatzamantul de catre Carol cel Mare: psalmodierea* solfegiul* shi cantul alaturi de calcul shi gramatica. O data cu fondarea universitatzilor (sec. 13) invatzatura disciplinelor teoretice se facea in quadrivium* in timp ce practica se continua in shcoli religioase al caror scop era formarea copiilor de cor sau a instrumentishtilor pentru capelele* religioase shi princiare. In paralel cu aparitzia operei* se dezvolta i. profan destinat in primcipal teatrului. In sec. 15 aparusera deja in Italia shcoli pentru studii muzicale la inceput doar sub forma unor institutzii de binefacere apoi k shcoli specializate pentru cantaretzi. Programul de studiu cuprindea cursuri principale shi complementare. Aici trebuie cautata originea conservatoarelor*. In 1784 se infiintzeaza la Paris „SHcoala regala de cant shi declamatzie” nucleul viitorului Conservator fondat in 1795. Modelul lui a fost preluat apoi shi de institutzii similare aparute in marile centre europ.: Milano 1807 Praga 1811 Bruxelles 1813 Florentza 1814 Viena 1817 Leipzig 1843 Berlin 1850 Sank Petersburg 1862 Bucureshti shi Moscova 1864 Atena 1871 Sofia 1921. In Germania Musikhochschulen infiintzata in jurul anului 1870 initziaza o noua linie de i. dictata de necesitatzile unei institutzii shtiintzifice conforme cu cerintzele sociale ale epocii. In Romania primele forme de i. poarta o dubla amprenta in functzie de metoda terminologie instructzie shi finalitatea studiilor: religioasa sau laica; i. religios cu caracter limitat specific se facea atat in shcoli speciale cat shi in shcoli cu caracter general. I. laic cuprinde k forma principala de invatzamant shcolile de muzica vocala shi instr. care sau constituit in cadrul unor societatzi sau asociatzii muzicale k nuclee ale viitoarelor conservatoare de la Cluj 1825 Arad 1833 sau ale shcolilor de muzica de la Brashov 1834 Sibiu 1840 Timishoara 1845. La Bucureshti (18331837) shi Iashi (18361839) prin fondarea Societatzii Filarmonice shi respectiv a Conservatorului filarmonicdramatic sau pus bazele invatzamantului profesionist romanesc. In 1834 in Bucureshti se infiintzeaza SHcoala de muzica vocala a Societatzii Filarmonice. La 6 octombrie 1864 prin decret semnat de Alexandru Ioan Cuza se infiintzeaza Conservatoarele de muzica din Bucureshti shi Iashi. In paralel in tot cursul sec. 19 shi inceputul sec. 20 continua sa existe conservatoare particulare. La 17 iulie 1931 prin legea autonomiei universitare Conservatorul din Bucureshti a dobandit gradul de invatzamant superior. In baza noiii legi a invatzamantului (1948) i. se desfashoara prin cursuri muzicale in cadrul invatzamantului general sau prin cursuri speciale: cercuri (sectzii) de muzica pe langa shcolile de cultura generala licee de muzica conservatoare shi shcoli populare de arta.

INVATZAMANT (< invatza dupa fr. enseignement) s. n. 1. Proces organizat de instruire shi de educare in shcoala. Treptele de i. in Romania sunt: primar (clasele IIV) gimnazial (VVIII) liceal (IXXII) shi superior. ♦ P. ext. Sistemul institutziilor shcolare dintro tzara. 2. Domeniu in care activeaza cadrele didactice. 3. (La pl. in forma invatzaminte) Concluzie teoretica shi practica a unei expuneri a unei intamplari a unui eveniment etc.

ORGANIZATZIA NATZIUNILOR UNITE PENTRU INVATZAMANT SHTIINTZA SHI CULTURA (in engl.: United Nations Educational Scientific and Cultural Organization U.N.E.S.C.O.) agentzie specializata guvernamentala in cadrul sistemului O.N.U. cu sediul la Paris (Frantza) creata in nov. 1945 in urma Conferintzei de la Londra (ishi incepe activitatea la 4 nov. 1946) in scopul intensificarii colaborarii intre natziuni in domeniul educatziei shtiintzei culturii shi comunicarii in spiritul respectului universal pentru dreptate shi in dominatzia legii pentru drepturile omului shi libertatzile fundamentale indiferent de rasa sex limba sau religie. Promoveaza cooperarea intelectuala internatzionala realizeaza asistentza operatzionala shi stimuleaza schimburile internatzionale shi cunoashterea reciproca in domeniile educatziei shtiintzei shi culturii. U.N.E.S.C.O. are 188 de state membre (2002) intre care shi Romania (din 12 iul. 1955).

REVISTA GENERALA A INVATZAMANTULUI publicatzie pedagogica fundata de Spiru Haret. A aparut la Bucureshti (190519170 shi 19231944) de 10 ori pe an.