INVATZAMÍNT (1) invatzaminte s. n. 1. Concluzie teoretica shi practica a unei expuneri a unei intimplari a unui eveniment etc.; invatzatura. Marile dezbateri shtiintzifice din Uniunea Sovietica in jurul problemelor filozofiei lingvisticii biologiei shi fiziologiei descoperirile remarcabile ale savantzilor sovietici in domeniul structurii materiei vii al structurii atomului al cosmogoniei constituie izvoare de pretzioase invatzaminte pentru cadrele noastre shtiintzifice shi didactice. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 464. O notitza statistica foarte curioasa shi plina de invatzaminte. CARAGIALE S. U. 39. 2. Organizare a procesului de instructzie shi de educatzie (in shcoala); procesul de instructzie shi de educatzie a elevilor (in shcoala) (v. instructzie educatzie); p. ext. totalitatea institutziilor shcolare. In anii regimului de democratzie populara invatzamintul a luat un puternic avint. SCINTEIA 1953 nr. 2857. In bugetul pe 1951 al R.P.R. 12% din totalul cheltuielilor au fost destinate pentru invatzamint. IST. R.P.R. 749. ◊ Invatzamint public v. public. Invatzamint elementar v. elementar. Invatzamint mediu v. mediu. Invatzamint superior v. superior. Invatzamint de partid = forma de invatzamint organizat de partid in care se predau cunoshtintze din domeniul ideologiei marxistleniniste menite sa duca la ridicarea nivelului ideologic shi profesional al oamenilor muncii. 3. Domeniu in care activeaza cadrele didactice.