elementar ~a [At: AMFILOHIE G. F. 211^r/14 / V: (inv) ~iu / Pl: ~i ~e / E: fr élémentaire it elementare lat elementarius] 12 a av Simplu. 3 a Care este de baza Si: (ivr) elementaricesc (3). 4 s (Inv) Element (1) de baza. 5 a (D. substantze) Care nu poate fi descompus in alte substantze mai simple prin mijloace fizice sau chimice obishnuite shi care poate forma prin combinare chimica substantze compuse. 6 a Format din elemente (4). 7 a Care apartzine elementelor. 8 a Referitor la elemente. 9 a Neevoluat. 10 a (D. oameni sau insushiri ori manifestari ale lor) Primitiv rudimentar. 11 a (D. cartzi manuale etc.) Care cuprinde elemente de baza ale unei shtiintze Si: (ivr) elementaricesc (4). 12 a (D. discipline shtiintzifice) Care studiaza elementele (3) de baza Si: (ivr) elementaricesc (5). 13 a (Is) Invatzamant ~ asr clasa ~a Prima treapta a invatzamantului public obligatoriu in care se predau elementele de baza ale principalelor discipline. 14 a (Is) SHcoala ~a Institutzie a invatzamantului public obligatoriu in care se predau elementele de baza ale principalelor discipline. 15 a Care apartzine naturii shi fenomenelor ei Si: natural. 16 a (Mit; d. duhuri spirite etc.) Care stapaneshte unul din elementele (1) naturii.

ELEMENTÁR A elementari e adj. 1. De baza esentzial fundamental. ♦ Fig. Simplu ushor putzin complicat. 2. (Despre cartzi manuale etc.) Care cuprinde elementele de baza ale unei shtiintze. Tratat elementar de anatomie. * Invatzamint elementar = prima treapta a invatzamintului cu caracter obligatoriu unde se predau elementele de baza ale principalelor discipline shtiintzifice shi literare. 3. Care tzine de natura de fenomenele ei. V. element (3). Fortza elementara.

ELEMENTÁR A adj. 1. Care constituie un element; de baza esentzial. ♦ Care cuprinde primele notziuni sau principiile de baza ale unei discipline ale unei arte etc. ◊ Invatzamant elementar = prima treapta a invatzamantului public cu caracter obligatoriu unde se predau elementele de baza ale principalelor discipline. 2. Simplu ushor; cunoscut de toata lumea. 3. Natural apartzinand naturii shi fenomenelor ei. [Cf. fr. élémentaire lat. elementarius].

ELEMENTÁR A adj. 1. de baza esentzial fundamental. ◊ care cuprinde principiile de baza ale unei discipline shtiintze etc. ♦ invatzamant ~ = prima treapta a invatzamantului cu caracter obligatoriu unde se predau elementele de baza. 2. foarte simplu rudimentar. ♦ (mat.) functzie ~a = functzie ratzionala trigonometrica exponentziala logaritmica etc. precum shi functziile obtzinute din acestea printrun numar finit de operatzii algebrice de compunere sau de inversare. 3. care tzine de natura shi de fenomenele ei. (< fr. élémentaire lat. elementarius)

ELEMENTÁR ~a (~i ~e) 1) Care tzine de esentza unui lucru sau a unui fenomen de principiile shi notziunile de baza ale unei discipline sau arte. Curs ~. 2) Care reprezinta prima treapta primul nivel. Invatzamant ~. 3) Care este simplu de tot; primitiv; rudimentar. /<fr. élémentaire lat. elementarius

elementar a. 1. ce tzine de un element: corp elementar; 2. privitor la notziunile prime: chimie elementara; 3. foarte ushor foarte simplu: adevar elementar.

*elementár a adj. (lat. elementarius). Care tzine de element: corp elementar. Care contzine elementele uneĭ shtiintze: carte elementara. Foarte ushor foarte simplu: adevar elementar. Adv. In mod elementar: a trata o chestiune elementar.

elementariu ~ie a av vz elementar

elementár adj. m. pl. elementári; f. elementára pl. elementáre

elementár adj. m. pl. elementári; f. sg. elementára pl. elementáre

ELEMENTÁR adj. 1. primar. (Curs invatzamant ~.) 2. v. simplu. 3. primar rudimentar simplu. (Notziuni ~ asupra...) 4. esentzial fundamental. (Principii ~ despre...) 5. v. ushor.

ELEMENTÁR adj. v. natural.

ELEMENTAR adj. 1. primar. (Curs invatzamint ~.) 2. simplu. (Un calcul ~.) 3. primar rudimentar simplu. (Notziuni ~ asupra...) 4. accesibil simplu ushor. (Cunoshtintze cit mai ~ pentru elevii mici.)

elementar adj. v. NATURAL.